lost in the nickelodeon

Standard

ridic mîna mult deasupra capului. firul aparatului trece de cealaltă parte, spre urechea stîngă. flutur părul, ca-n filme. e uşor cerat. uscătorul îmi învăluie capul într-un nor de zgomot pe care-l mişc dintr-o parte într-alta, ca pentru a testa un 5.0 surround. sunetul mă înconjoară, se mută de pe o invizibilă boxă, condensată în urechile mele, pe alta. simt şi apa din urechi, o mică nivelă care-mi aminteşte, pe cînd rotesc şi aplec, ridic şi schimb unghiul, unde sînt. la cîte grade distanţă de realitatea din beton şi mochete, fier şi lemn, perdele grena şi uşa de sticlă. against the cold glass.

şi atunci, cu aparatul în mînă, în timp ce încerc să ies din trecut, să ies din sala întunecată de cinematograf pe care degeaba am părăsit-o acum o oră, mi-amintesc cu precizie, cu un uşor ralenti – gîndurile mereu aleargă iute, să le urmăreşti seamănă cu a fugi prin apa mării, cu picioare îngreuiate -, discuţia dintre Regizor şi Actriţă. joc puţin scena aia în care ea iese din baie în camera goală, se usucă pe păr, prelung, urmărind firul unui gînd răzleţ, dar persistent, care pînă la urmă va săpa tranşee pe faţa ei. joc bine, singură. pot reproduce scena aceea, aşa cum o voia Regizorul şi nu o intuia Actriţa. sînt încă sub vraja marii frumuseţi de pe magicul ecran, sub vraja Căii Moşilor. sub vraja gîndului că, iată, sînt singură şi folosesc uscătorul ăsta – v-am spus că o voi face, şi cîtă frondă, cît subversiv, cîtă perversitate e în banalul gest prelung, balet defel mut, al uscării părului cu un obiect străin.

microsioane

Standard

În 601, spre universitate. urcă controlorii. călătorii îşi văd de treaba lor. semn că sînt ‘legit’. mie nu mi se clinteşte un muşchi pe faţă. am văzut că-s controlori  şi nu simpli călători îmbrăcaţi tern încă dinainte să se urce, după cum se ţineau departe unul de altul în staţie: femeia se ascunsese după un copac, bărbatul a aşteptat la un metru de autobuz pînă în ultima secundă. eram la un metru şi-un pas de el, dincolo de geam, pe scaunul cel mai apropiat de uşă. am privit PRIN el. a urcat, a trecut pe lîngă mine, a cerut altora abonamentele.
am învăţat stăpînirea de sine, ca mamă de băiat şturlubatic.
aveam cardul validat. aş fi putut să nu-l am. reacţiile mele sînt aceleaşi.