O “panoplie”
o “pleiada”
numai cuvinte de-astea imi trec prin cap. Ma uit la filmul asta anacronic, antedeluvian
adica de dinainte de marea transhumanta umana, valuri de oameni care s-au “tras” spre bucuresti, unde era viitorul.
Viitorul, insa, trebuia cladit, asa incit au aparut si filme in astea. Care sa le dea oamenilor justificarea pentru diverse actiuni. Filme ideologizatoare.
Sute de oameni care pina mai ieri nu se cunosteau, de astazi se vor saluta in fiecare dimineata ca niste buni vecini… Parafrazez, of course.
Pai de ce aceste “sute de oameni” s-au mutat la bloc? Ha? Pai pentru ca era o epoca de mari prefaceri. Oamenii erau expropriati, casele le erau distruse, rase cu buldozerele; erau mutati la bloc, mutati intr-o viata noua, care nu era a lor.
Bineinteles ca nicaieri nu apare in film presiunea pentru mutare, Oamenii par a fi ales acest lucru senin. Si, pentru a face masele mai “permeabile” la ideea mutarii, filmul a fost impanat cu aceasta “panoplie”. De tipuri umane. Avem, adicatelea, fals-boemul cintaret la chitara, indragostit (fals) de o grecoaica. Avem misoginul, mizantropul, balaurul (profesorul obtuz, de-a dreptul idiot, daca e sa judecam dupa noile norme ale inteligentei emotionale), gospodina, chefliul, tinarul student, tinara, provinciala.
Si avem si pleiada: tot felul de hoti de diverse meserii, cu care noi acum sintem “foarte” familiarizati: meseriasi diversi care stiu ce merge si ce nu prin case, hornarul (bineinteles, cu o perie curata, alba, probabil proaspat cumparata de la gospodaria de stat sau mai stiu eu ce magazin de profil).
Si daca sintem atenti putem distinge si o urma de ironie, insa vaga de tot, ca si cum, in toata echipa de filmare, cineva, mai putin important, a putut vedea peste ani ridicolul “proiectului” artistic si a suflat, pe ici, colo, asa, o boare de constienta de sine…
In rest, all is history.
