Did (s)he touch you?
Intrebarea asta, care atit ne bintuie in filmele americane, a devenit problematica prin insasi formularea ei. Se presupune ca simplul cuvint atingere, care poate avea rezonante semantice foarte diferite, de la tango spre orice alt mod de definire a contactului epidermic intre doua persoane, este destul de sugestiv/elocvent cit sa faca diferenta. Insa diferenta intre ce si ce?
Pe de o parte, avem un context saturat cu insinuari. Orice poate fi orice dar si opusul sau. In acest context inter-textual, potentat de post-modernitate, atingerea poate deveni o arma in miinile celor care o folosesc sau se folosesc de ea.
Sa adincim, insa, analiza contextuala si sa o extindem spre contextul corectitudinii politice accentuate, spre cel al discriminarilor pozitive si al drepturilor discriminatorii.
Extinderea si accentuarea drepturilor copilului in detrimentul celor ale parintelui, pe de o parte, si reglementarea prin definire a abuzului sexual ne conduc spre o noua definire a atingerii.
Atingerea, in acest context, trebuie sa fie abuziva neaparat, pentru a fi ofensatoare. Fara insinuarea abuzului, adica a folosirii ei dincolo de limite stabilite ori reciproc, ori juridic, nu se poate delimita atingerea ofensatoare de cea “normala” (evident, cu greu vom putea defini/delimita atingerea normala, de vreme ce normalitatea are granite din ce in ce mai elastice, in zilele noastre, iar asta nu doar in acest domeniu, ci in aproape toate).
Sa facem un mic exercitiu de imaginatie: cine poate opera delimitarile necesare stabilirii culpei, in situatia unui copil atins de parinti in mod “ofensator” – sau “abuziv”?
Intr-o prima instanta, am putea raspunde ca legea. Evident, legea nu poate spune exact care sint zonele unde poti atinge pe cineva fara a deveni ofensiv, nu de alta, insa exista potential ofensiv in orice atingere, oricare ar fi zona. Zonele de pe corp fiind, astfel, relativizate din perspectiva producerii de “daune”. Acelasi lucru il vom constata – adica relativitatea – daca vom analiza situatiile cu potential pedofil din perspectiva virstei. Evident, in acelasi cadru familial. Pina la ce virsta poate un parinte sa isi atinga copilul fara sa fie considerata, atingerea, ofensatoare? Pina la ce virsta mama are dreptul sa atinga zonele intime ale copilului? Putem defini atingerea in trmeni de volitie? Adica, am putea invoca “atingerea nedorita”, actiunea constientizata de copilul abuzat, ca argument in decelarea cazurilor de abuz domestic? Un copil de 12 ani, sa zicem, ar putea opera o distinctie de acest fel, dar ce am putea spune despre unui de 3 ani?
Toata aceasta relativizare, in contextul extinderii drepturilor copilului si acordarii unei tot mai mari puteri forurilor de control, fie ele agentii, institutii de asistensa sociala etc, nu va duce, oare, in timp, la o definire tot mai accentuata a independentei fiintei inca de la nastere?
Apoi – este mama mai degraba agentul abuzului sexual, prin interferenta ei in viata intima a copilului pina la o anumita virsta – sau tatal – prin departarea tot mai mare care se poate stabili, departare care poate, in unele cazuri, sterge glasul singelui? Iarasi, o dilema – pentru ca, daca mama atinge functional si afectiv, stabilind cu copilul o relatie de incredere care anuleaza innuendo-urile sexuale, tatal poate fi perceput ca agresiv prin orice atingere, ca urmare a unei relatii disfunctionale.
Asdar, atingerea asta, invocata in film si rezolvata destul de rapid si neproblematic prin solutii juridice, creeaza, din pacate, in imaginarul colectiv, o serie de imagini capabile sa duca la o proasta definire a abuzului familial de tip pedofil.
