Metrosexualitatea e un concept definit ante-factum. Adica mai intii s-a copt conceptul, dintr-o serie de rudimente sporadice, insa coincidentiale, iar apoi s-au gasit oamenii care sa poata fi incadrati in categorie.
E posibil, oare, ca aceste exemplare hyper-constiente de imaginea lor sa devina, in timp, cel de-al treilea sex despre care atit s-a discutat? E posibil ca accentuarea unor trasaturi nu neaparat sexuale, ci umane, sa devina un criteriu de re-definire sexuala?
Daca privim inspre definirea homosexualitatii, a transsexualitatii si transgenderismului, nu pare posibil. Pentru ca diferentele, chiar daca SI legate de imaginea corporala, nu au de-a face predominant cu aceasta, ci cu comportamentul celor care se definesc altfel.
Totusi, e destul de vizibil ca ne indreptam, cel putin ca urmare a intensei comunicari (de masa, as spune) a primatului imaginii over anything else, spre o zona “gri” a societatilor umane in care aspectul (GATTACA: aspectul este cumva un rezultat al sanatatii genetice) devine criteriul-indicator al superioritatii. Un nou tip de rasism se contureaza, un rasism genetic, pe care chirurgia plastica, genetica de top si mass media il hranesc in detrimentul altor forme de expresie a superioritatii umane.
4 Comentarii
noiembrie 16, 2007 la 8:36 am
foarte interesantă treaba cu rasismul. cred că întotdeauna oamenii au simţit nevoia unei ierarhizări şi este mai mult decât posibil ca metrosexualitatea să producă în timp o ierarhie.
noiembrie 16, 2007 la 9:47 am
o sa produca o pula.
intotdeauna o sa existe femei care o sa prefere un barbat paros, puturos ca un tzap, si care injura ca un birjar, si are o pula de neam prost, groasa ca pe mana.
sa fim sinceri cu noi insine:)
noiembrie 16, 2007 la 9:51 am
nu stiu daca metrosexualitatea in sine, care e doar un concept/model teoretic de explicare a unei anumite modalitati de fiintare in societate. Mai degraba faptul ca tindem cu totii sa devenim niste mutanti non-umani. De la punctul la care tot ce e natura in noi (si amintesc aici doar parul de pe corp, care a picat rind pe rind, mai intii de pe fata, apoi de pe picioare si de la sub-brat, apoi cel de pe piept, pentru ca acum sa se ajunga la formele extreme ale depilarii totale) devine indezirabil, de la momentul in care chirurgia estetica, indreptarea dintilor, implanturile de barbie si toate aberatiile de genul asta sint vazute drept necesare pentru a AJUNGE (undeva, cineva) si acceptate drept calea pentru auto-ceva – cam de acolo pornesc toate. Metrosexualitatea, pina la urma, nici macar nu e forma extrema a privilegierii formei in detrimentul umanului din noi.
noiembrie 16, 2007 la 9:54 am
Rin Tin Tin: sure thing. Mi-am pus drept conditie in conturile de agatat de pe net “si daca te razi pe piept, nu ma cauta”:))
Dar eu nu vorbesc de Romanica, 2007, ci de un viitor scary pe care-l vad venind.