Puterea financiara a unei firme se vede la toaleta. Nu pe fatada, nu pe holuri. Nu in lift (el poate fi al cladirii). Ci la toaleta.
Daca intri si observi cum rosturile faiantei si ale gresiei au adunat straturi-straturi de mizerie, daca chiuveta e spalata cu aproximatie. Daca nu exista sapun lichid intr-un recipient special, care sa arate in fiecare moment ca nou. Daca hirtia igienica lipseste (ah, hirtia igienica… boala romanului – si a lui Al Bundy). Sau daca e de calitate. Daca exista un prosop universal atirnat neglijent pe usa – sau aproape ud mereu. Daca vasul de toaleta e curat sau nu.
Toate ne dau indicatii despre starea financiara a firmei. Ce Q10?! Ce rapoarte contabile?! Ce pret la bursa?! Adevarata bursa e acolo, la WC.
Cind m-am angajat, in 1999, la Universitatea (particulara) X, la toaleta era hirtie speciala, triply, de nuanta “banane”, cu model in relief. Fireste, pe atunci nu toata lumea avea asa ceva acasa. Totul era curat, desi cladirea are, probabil, o suta de ani. Exista sapun lichid, servete mari de hirtie la chiuveta, geyser pentru apa calda. Caldura si un sentiment placut, de intimitate – nu raceala tipica de WTC, unde mai organizam eu conferinte si ma minunam (ca omu’ care statea in chirie intr-o casa amarita din Militari) de binefacerile civilizatiei.
Intre timp eu am renuntat cu totul la civilizatie, spalatul intr-o toaleta luxoasa nu mi se mai pare asa o binefacere, mai ales dupa ultimele veri petrecute la tara, unde m-am spalat cind in butoi, cind in roua. Esential e sa fii curat, indiferent unde te speli. Dar totusi nu pot sa nu remarc decaderea de la “serviciu”. Incetul cu incetul au disparut: hirtia igienica din toaletele studentilor (fara drept de apel si fara intoarcere), sapunul lichid, prosoapele de hirtie de pe rulou (a ramas doar ruloul, inutil precum un ambalaj de o forma frumoasa care nu se mai potriveste la nici un alt cadou) – iar acum am ajuns la hirtie igienica de 0,18 bani sulul. E grunjoasa (cica face bine la fund, actually), de o culoare incerta, un gri-spre-bej, fara suportul de carton din mijloc. Nu poate fi portionata si nici rupta nu prea poate fi. E de o latime variabila. Si urita. Da, insa am ajuns aici trecind, succesiv, de la Zewa colorata discret, inspre Zewa alba, apoi hirtie de calitate medie, roz, cu doua straturi, inca portionabila. A urmat cea alba de calitate medie, gofrata rotund. Apoi roz romaneasca, creponata pe latimea sulului. Iar acum nu mai e nici de aia…
Sa-i multumim trustului din care facem parte? Sa nu-i multumim? La urma urmei, avem cu ce ne sterge la cur, iar asta e esentialul. Ca tot am renuntat la pretentii si snobisme de invatamint de elita.
2 Comentarii
noiembrie 7, 2007 la 4:28 pm
ah, din greseala/reflex cometariul la ultimul post l-am pus la penultimul. My bad…
noiembrie 10, 2007 la 5:11 pm
E mişto că aveţi, bravo vouă! Ştii cum e să n-ai? Inimă bună.