Buna dimineata. Abia a trecut euforia generala de dupa Ziua Nationala a Romaniei. Stiu, unii dintre voi au avut treaba, multa treaba (au spalat, calcat, hranit copii, jucat WarCraft, s-au reprodus sau au mimat reproducerea intru pacalirea naturii…) si au uitat. Doar pentru cei care nu au uitat si au mai dat cu nasul de televizor, azi, nu mai e nevoie sa amintesc ca la TOATE posturile generaliste a fost afisat tricolorul. Si ce daca?! OOooooof, cum adica? S-a afisat tricolorul, in benzi mai mult sau mai putin discrete, pentru prima oara la toate posturile. De ce? Pai, dintr-o data, am scapat de presiunea imensa de a ne arata mai mult europeni – si dintr-o data ne-am permis sa lasam garda jos si sa spunem ca bleah, la dracu’ cu Europa, cucoana aia vopsita cu suvite albastre si cu stelute din strasuri lipite pe fata. Nu, frate, noi sintem romani. Ca intotdeauna in istoria noastra ne-am facut frate cu dracu’ pina am trecut puntea. Care punte? Aia cu integrarea. Lasa ca i’am pacalit noi. Cum, noi sa nu ne descurcam?!
Si cind credeam ca totul a trecut, undeva intre Dorotheea si Dorotheea (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii si Ryna), la Cultural, am asistat, printre inghitituri amare de morcov ras cu ulei de masline, la o discutie pseudo-intelectuala. Andra si cu colegul ei, in studio cu Oisteanu, Hausvater si inca cineva. Vorbeau, printre altele, de succesele Romaniei din 2007, dar si despre brandul de tara. Si acolo am auzit cea mai dasteapta chestie din ultimul timp: faptul ca nu avem un brand de tara e un lucru bun; ia sa ne gindim ce trecut (istoric/de tradari, genocide etc.) au tarile cu un bun branding de tara. Nu e oare de bine ca noi nu sintem cunoscuti la nivel global prin nimic?
Ba da. Subscriu la parerea asta. Anonimatul mi se pare calea cea mai potrivita de a haladui prin lume. Sa fii vedeta (chiar si Billy the Kid, nu doar Diana princess of hearts) presupune o permanenta supunere unei atentii publice care, dupa cum s-a demonstrat, in final dauneaza grav… era sa zic sanatatii. In fapt, vietii.
