De ceva vreme, am uitat sa traiesc. Ma invirt printre arhive. Le construiesc, cu grija. Zi de zi, urmaresc cum cursorul se misca spre dreapta, cu viteza de melc, lasind in urma o dira verde, plina de biti si kilobiti si megabiti. Rar gigabiti. Schimb programele care ma ajuta sa construiesc arhiva: my life’s project. Stupid, nu?
In loc sa traim, aminam trairea pentru “mai tirziu”. Un timp indefinit, dintr-un viitor luminos, cind nu o sa mai avem un serviciu care sa ne solicite tot timpul si toata energia (ma scuzati, am vorbit in limba de lemn, imi revin eu) , cind o sa zacem intr-un spatiu foarte real, diferit cu totul de cele virtuale unde ratacim, dezabuzati, intre timp. O sa zacem, unii cu stupida cafea mult prea invocata, altii cu papuceii calzi in balansoarul captusit cu paturi calde, altii pe o plaja tropicala, cu o la fel de stupida bautura gen cocktail. Atunci, in viitor, vom consuma ce adunam acum. Filme, carti, muzica, uneori si reviste. Altfel ce rost ar mai avea revistele alea pe care le punem deoparte si speram ca o sa le mai citim cindva? Sau zecile de filme pe care ni le “descarcam”…? Muzica, in care operam permutari, o aranjam dupa autori, si tot asa.
2 Comentarii
februarie 24, 2008 la 8:03 am
O altfel de “arhiva”: sa burdusesti frigiderul si sa iti spui : asta pentru “mai tarziu”. Sa nu mai traiesti clipa, sa eviti degustarile si sa savurezi posibilul unei arome. Anorexia rules! (la ce te poti astepta de la o blonda ca mine, nu? se vorbeste de carti, si eu… hmmm!).
Chestia asta cu amanarea indefinita a placerii se cheama erotism, in materie de sex (mereu le confund, dar undeva trebuie sa existe o distinctie, n’est-ce pas?)
februarie 24, 2008 la 5:49 pm
interesanta alaturarea asta dintre arhivele informationale si arhivele care converg spre placere. eu n-as face o conexiune asa stricta intre ele, dar… cine stie…