Kosher? Hmmm…

Jump to Comments

Un drum cu trenul Baia Mare – Iasi e mai mult decit pot suporta unii. Totusi, mie mi-a placut. In Dej m-am dat jos (drumul se face innadit) si am asteptat vreo ora jumate celalalt tren. S-a nimerit sa fiu a doua persoana care il intreaba pe nenea de la informatii cum e treaba cu trenul de legatura – dupa o tanti draguta, de vreo 45-50 de ani care mergea si ea tot spre Iasi. Ne-am imprietenit. Mi se parea ca e desteapta. Statuse cinci ani in Israel, unde fusese la munca, impreuna cu sotul. Iar acum se ducea de la fiica-sa acasa. Am inceput a povesti –si-am tot povestit, tot drumul. Dupa vreo ora, s-a urcat in tren cu noi o alta tanti, care era revoltata pe furaciunile din tara noastra si s-a incins asa o discutie… se auzea din toate compartimentele, pun pariu. Eu incepusem mai mult sa tac, excedata de volumul sonor al celor doua tovarase de compartiment. Dar eram foarte atenta si nu interveneam decit ca sa intreb diverse chestii. Si de la un punct am intrebat cum e, dom’le, cu cuser asta, ca m-a innebunit cuvintul cuser. Kosher, dupa unele interpretari vocale. Si mi-a explicat cucoana. Cuser e asa, curat. Sau “cum trebuie”. Si cum trebuie? Pai de exemplu ei nu amesteca niciodata carnea cu laptele (recunosc, eu credeam ca asta ar inseamna ca nu maninca carne de porc, mea culpa). Adica nu pun smintina in mincarea cu carne, au vase speciale pentru cele doua “categorii” si chiar… chiuvete speciale. Adica cum? Adica spala intr-o chiuveta vasele de carne si in alta chiuveta pe cele de lapte. Am ramas masca. Aveam o proiectie asupra evreitatii care fusese modificata substantial de o relatie amoroasa cu un tinerel care se credea evreu, o proiectie evident indulcita cu accente de Hatikvah, dar chiar nu mi-as fi imaginat ca au imaginatia atit de bogata, ca popor/etnie incit sa faca distinctii de astea dragute, fanteziste, intre carne si lapte. Chestia e ca am obiceiul sa-mi bag nasul mai mult decit trebuie in orice, si am continuat sa intreb… Si am aflat ca femeia, ca sa faca mai repede curat (facea curat la citeva familii dupa orele in care ingrijea un batrin), cind plecau stapinii de acasa, baga toate vasele laolalta intr-o chiuveta, la intimplare, si spala totul de-a valma. Mi s-a facut rau anticipat, stomacul meu a sarit in apararea saracutilor evrei care o luasera pe femeia asta de buna – iar ea le strica obiceiurile bune mostenite de secole din lene si comoditate si din lipsa intelegerii si a culturii. Cum, doamne fereste, aia o plateau sa faca o treaba si ea-si baga picioarele? M-am gindit cu groaza la ideea de incredere – si respect, for that matter. Chestia e ca femeia aia, care pina atunci imi paruse desteapta, dintr-o data mi-a aparut in toata meschinatatea ei. Mi se mai paruse, cu citeva momente inainte, ca e cam obtuza, cind s-a apucat sa povesteasca cit sint de slempete femeile evreice, cum prefera ele sa poarte saboti sau pantofi fara toc sau chiar adidasi la orice haina, din comoditate… Si cum se apucase sa o dadaceasca ea pe una din stapinele ei, care by the way o punea sa spele geamurile tot la doua zile, cum sa se imbrace cind a mers la o petrecere…

Si ne mai miram citeodata ca avem o imagine nasoala prin alte parti. Pe unde se mai duc romanasii nostri si romancutele sa munceasca.

6 Comentarii

Filed under Romania, adictii, analiza, antropologie, brandul de tara, cultural studies, documentar

Etichete cuser