Singuratatea matematicianului

Jump to Comments

Acum citiva ani, mergeam la o conferinta, la Costanta. Era o conferinta de vara – nimic mai placut… Nu stiam mare lucru despre organizatori, dar ma inscrisesem pentru ca aveam senzatia, ca de obicei cind ma implic in vreo chestie, ca am si eu acolo, ceva de spus. Si imi facusem lucrarea pe tipare narative in film.

Am ajuns. Ne-au cazat undeva aproape de Mamaia, intr-un camin numit Pescarie. M-am cazat cu o doamna profesoara de departe, tocmai din Baia Mare – intr-o vreme cind nu credeam ca voi ajunge sa locuiesc in Baia Mare. Apoi am coborit “la masa”. Pe scaunul de linga mine statea un omulet – un om, dar atunci asa mi-a parut. Inca din acea zi mi-am dat seama ca nici vorba de omulet – e unul dintre cei mai mari oameni pe care i-am cunoscut. Si ca ma bucur ca l-am cunoscut. E Solomon Marcus.

Ieri si alaltaieri a fost pe Cultural, la emisiunea lui Horia Patapievici. M-am straduit degeaba sa inregistrez emisiunea, si, desi inca ma mai gindesc sa o fac, stiu ca nu am sa reusesc. Ideile pe care le lanseaza solomon Marcus, intr-o discutie obisuita, insa neincorsetata de prejudecati (noi-ei, tinerii-batrinii etc.) si de imagini false despre lume sint fascinante. In mod normal, cind cineva te uimeste prin capacitatile intelectuale, prin capacitatea de a explica, a intelege, a lega lucrurile intr-un discurs coerent si a-si aduce aminte chestiuni neinsemnate, pe care memoria periferica le-a retinut, dar pe care omul ala nu le-a mestecat toata viata in minte intr-o anumita forma, nu le-a invocat la nesfirsit in aceeasi si aceeasi demonstratie despre mereu acelasi lucru – cind intilnesti un astfel de om nu ai cum sa il descrii prin ce face. Nu poti spune: e un om minunat, o minte stralucitoare, un…, o… pentru ca el trece dincolo de formulele astea [cum ar fi oroarea: e o adevarata enciclopedie - btw, mie un om care e DOAR o enciclopedie si in care vezi in primul rind enciclopedia poate fi la fel de bine un imbecil in sensul termenului din psihologie: un om care are abilitatea de a tine minte lucruri si atit. Un autist, in cel mai frumos dintre cazuri]

Pur si simplu nu am cuvinte sa spun ce importanta a fost intilnirea mea cu Solomon Marcus. A doua zi dimineata, a deschis lucrarile printr-un discurs interesant, dar care la momentul ala mi se parea oarecum out of place, despre transdisciplinaritate. Acum au mai trecut anii, am migrat si eu de la un domeniu la altul dar, mai ales, am inteles ca disciplinele in sine, asa cum sint ele definite de sistemul modern de invatamint. Iar la emisiunea lui Horia Patapievici, care, in general, imi pare destul de des o dantelarie minunata din cuvinte si atit [si da, tine de invitat cit de reusita e o editie sau alta], mi-am repozitionat iar privirea fata de lume, stiinta, matematica, limbaj, sinergii, manuale… Si nu am repozitionat intru pierderea, inca o data, a reperelor, asa cum se intimpla cind un domeniu te vrajeste si vine cu noianul ala de mici ideologii care te destabilizeaza pe moment. Ci dimpotriva, intru consolidarea viziunii aleia la cladirea careia tot muncesc de ceva vreme.

Asa ca ma duc sa rumeg toate lucrurile astea, in diversele forme concrete pe care le intilnesc, zilnic. Si ma rog sa existe cineva care sa poata inregistra emisiunea asta, in vreuna din reluarile ei (una e marti, la o7.30 ora Romaniei, pe acelasi Cultural), Idei in Dialog, TVR Cultural. Si, eventual, pe celelalte.

Sanatate, maestre!

6 Comentarii

Filed under cultural studies, gajadilla

Etichete solomon marcus