V-am povestit, oare, ca toata lumea din satul ala unde mai merg eu din cind in cind, sat pe care, in mod normal, ar trebui sa-l numesc acasa, se uita la Inima de tigan ? Nu v-am povestit inca. Ei, bine, nu toata lumea, ci toate muierile. Barbatii, by default – in functie de ascendentul asupra consoartei, de statutul lor in casa [aia care sint veniti de « nora », cum se zice, care sint « maritati » in casa sotiei, nu prea cirtesc iar, daca sint si tineri si inca ii sufla in fund, ea fiind, fireste, inca tinara si slaba, tac si asculta/privesc si ei la ispravile lui State si ale Zgarditei sau cum naiba le cheama pe femelele din serial]. Femeile, insa, parca au turbat. Daca vreuna pierde serialul, e jale. Numai in caz de forta majora se accepta ratarea unui episod.
Iar cind, acum citeva saptamini, s-a transferat firma de cablu (preluare bla bla, trei saptamini fara cablu), femeile migrau prin alte sate, dupa televizoare date pe Acasa. Se sunau. Isi povesteau ce au mai pierdut din “tiganii mei”, cum se spune acum in popor [imi incep tiganii, cam asta e semnalul cu care ti se arata ca timpul care ti-a fost acordat pentru conversatie a expirat] . Isi faceau drum, a doua zi, la reluare, pe la orice prietena din orice alt sat – sau pe la femeile din sat care aveau digit v, boom tv, focussat sau orice alta furculita infipta in curul televizorului si care sa duc aspre Acasa tv.
Asa s-a intimplat si in casa unde trag cind merg in sat. Fata (proaspat maritata) a familiei s-a dus, seara de seara, cite 15 km, pe coclauri, la socri, sa se uite la serial.
Si, pentru ca observatia participativa este o buna metoda de a intelege ce vor oamenii de la televiziune, ieri am stat si eu pe linga ei cind s-au uitat.
Intr-o prima instanta, nu am putut face altceva decit sa ma mir de scenariu. Nu e rau, trebuie sa recunosc, iar ce citisem in TV Mania, cum ca s-ar putea ca formatul/serialul sa participe la tirgul de formate si emisiuni de la Cannes (in scopul, evident, al vinderii lui pe alte piete) nu mi s-a parut deloc rau.
M-a enervat, totusi, recircularea unor aspecte. Muzica fiind primul aspect. In scenele oarecum dramatice ale incendierii de catre membrii satrei a propriei satre, am auzit chiar muzica din filmul Satra. Ala, da. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Fireste, sint convinsa ca filmului lui Lotreanu i-au fost platite ceva drepturi de autor. Dar eu as fi vrut ca muzica aia sa-mi ramina legata in minte de Satra, nu de o telenovela. Nu ma deranjeaza prelucrarile moderne dupa muzica tiganeasca ; ele sint firesti. Dar sugestia fina a unui film de calitate inserata intr-o telenovela, oricit de reusita ar fi ea… hmmm.
Oricum, ce ma bucura tare este lipsa manelelor in aceasta telenovela. Cel putin, din cite am putut eu observa. Combinatia ar fi fost extrem de suparatoare.
8 Comentarii
aprilie 25, 2008 la 10:59 pm
Ai pus postul ăsta în categoria “brandul de ţară” şi nu te-ai abţinut să calci cu bocancii în limba română? “Barbatii, by default”…
aprilie 25, 2008 la 11:20 pm
Draga psihedelicule,
Brand de tara este totusi un barbarism. Nu e un cuvint in limba romana. Si apoi, mie nu mi se pare ca tara noastra musteste nici de originalitate, nici nu exceleaza in prezervarea stilului national. EU cred ca acest serial ne reprezinta intrucitva, dar tot EU nu cred ca a scrie sintagma “brand de tara” alaturi de un text de-al meu ma va indica drept o persoana patrioata, dedicata pe veci valorilor nationale (chiar daca, intimplator, asa sint, insa din nou, nu cred ca a folosi cuvinte englezesti, de exemplu, ma descalifica sa vorbesc despre tara mea).
Apoi: daca mai citesti pe ici-pe colo (dar mai mult pe aici, prin blog), o sa vezi ca folosesc si frantuzisme, mai bag si cite un cuvint in italiana, latina, greaca sau spaniola. Astea sint oarecum marcile mele de exprimare. Daca nu-ti place, da-mi 3. Si dupa aia stau jos.
Oricum, ai exagerat cu “bocancii”. Sa spui un cuvint-doua in engleza nu inseamna sa calci cu bocancii intr-o limba. Parerea mea…
mai 21, 2008 la 5:07 am
“nu exceleaza in prezervarea stilului national”… Fă tu primul pas în direcţia asta…
mai 21, 2008 la 8:12 am
nu, mersi. eu fac pasi in alte directii – daca nu-ti place ce si cum am scris… too bad for you. ca pentru mine nu poate fi.
poti cauta la nesfirsit lucruri pe care sa le reprosezi pe aici pe site. si vei si gasi. dar asta doar pentru ca eu nu mi-am propus sa fiu perfecta – atunci as fi avut texte generate de un limbaj de programare.
a propos, esti de la Noua Dreapta? semeni cu unul care a aparut la tv, e drept, in multime, la parada gay de anul trecut.
PS: e hazliu insa ca ti-ai dat cautare pe nume (”psihedelicul”) ca sa ajungi sa vezi unde ai mai postat commenturi otravite si sa poti da replica. banuiesc ca te-ai trezit cu fata la cearsaf, ha
Uite ce aparea la mine la cuvinte cautate si linkuri prin care ati ajuns aici:
http://64.233.183.104/search?q=cache:9XUy2rCJmKwJ:gadjodillo.wordpress.com/2007/08/29/fintina-cu-fund-previzibil/%20psihedelicul&hl=ro&ct=clnk&cd=119&gl=ro
Sanatate si lasa-te de blogging. Cred ca nu-i intelegi esenta.
octombrie 16, 2008 la 8:49 am
Îmi pare rău că abia acum văd răspunsul la comentariu.
“eu nu mi-am propus sa fiu perfecta” – eşti homosexual, transsexual, travestit sau ce?
“a propos, esti de la Noua Dreapta? semeni cu unul care a aparut la tv, e drept, in multime, la parada gay de anul trecut.” – nu. Ţin la România , la români şi la ceea ce ţine de ei, dar nu am nimic în comun cu legionarii – fie ei vechi sau noi.
“Sanatate si lasa-te de blogging. Cred ca nu-i intelegi esenta.” – care este aceea? Zicea cineva ceva de genu’ “cine nu ştie şi stie că nu ştie e neştiutor. Învaţă-l”.
octombrie 16, 2008 la 2:14 pm
esenta e ca fiecare are dreptul la opinie, ca blogul personal e un loc unde te exprimi cu vrei (poti chiar sa-ti bagi bocancii in limba romana si sa scrii “by default” – cred ca englezii/americanii s-ar simti teribil de jigniti de o astfel de formulare…). si unde nu poti fi acuzat de un cititor OCAZIONAL (intrat numai pentru a circoti) de chestii care nu sint la subiect. Adica poti fi acuzat, dar asta nu inseamna ca acel cititor are dreptate sau se comporta in sensul bunelor maniere blogosferice (this is a project i am working at).
Apoi: nu sint trans, nu sint gay, sint femeie, viitoare mama – iar poza care te-a indus in eroare e a tatalui copilului (nu e din Noua Dreapta, nu e de nicaieri – n-ai de unde-l cunoaste). Inainte de a da cu piatra, crestinule bigot, citeste, informeaza-te. Era de ajuns sa citesti citeva texte ca sa-ti dai seama.
octombrie 16, 2008 la 11:26 pm
Îmi cer scuze, doamnă, de deranj. Nu sunt creştin, nu sunt bigot, citesc cărţile precum Biblia şi Coranul ca pe nişte cărţi de mitologie şi îmi pare rău că am dat peste cineva care nu are simţul polemicii – fie ea acidă sau nu.
Iar bărbosul din poza de sus mi se pare că este din McCann Erickson, Leo Burnett sau Brightness (agenţii de publicitate). Sper să nu-l confund.
Sunteţi viitoare mamă? Atunci nu vă mai stresaţi cu polemici, că fierbe copilul în dumneavoastră.
octombrie 17, 2008 la 8:03 am
Il confundati. Copilul sta bine mersi si se amuza. Aparent, are simtul umorului (are si cu cine semana).
Cit despre simtul polemicii, sa revenim: dvs ati comentat:
“Ai pus postul ăsta în categoria “brandul de ţară” şi nu te-ai abţinut să calci cu bocancii în limba română? “Barbatii, by default”…” - nu vad nici o urma de polemica in asta, doar o rautate de un anume gen. Aceeasi care v-a facut sa ma intrebati de gay/trans fara sa va puneti nici un moment intrebarea daca nu cumva dvs. gresiti flagrant in aprecieri (ori bocancii, ori asta, dovedesc fix acelasi lucru: un avint spre a acuza).
Eu vad altfel spiritul polemic. Oricum, treaba e ca eu sint la fel de senina si scriind astea, si textele – si o scrisoare iubitului. Cuvintele-mi sint destul de taioase, daca e nevoie – dar nu-mi otravesc spiritul.