Preambul: cultura nu inseamna evenimente cool la care ajungi cu invitatie si unde oaspetii se intrec in tinute cit mai scumpe si extravagante. E drept, si aste evenimente au rostul lor si pot, la o adica, sa creasca nivelul de cultura vizuala si sociala/de status al celui care ia parte la manifestarile ei.
Dar ele nu sint ca festivalurile. Festivalurile de film, teatru si muzica – si in special cele care nu sint fancy, nu sint de “fite” si, mai ales, sint cu intrarea libera – sint evenimente importante atit pentru comunitate (ginditi-va cite energii se mobilizeaza in timpul unui festival si cum un oras poate ajunge sa se defineasca printr-un festival), cit si pentru spectatori.
NeXt este unul dintre aceste festivaluri. Din fericire, acum nu mai sint atit de putine ca acum trei ani, de exemplu. Anul trecut au debutat NeXt si B-Est. M-am dus la ambele. Mi-au placut ambele. Le-am asteptat editia a doua la amindoua. Acum NeXt are un mic avantaj fata de B-Est: intrarea libera si faptul ca a beneficiat de asa o mediatizare. B-Est, insa, mi l-a adus anul trecut pe Nikita Mihalkov, iar asta nu am sa uit niciodata…
Dar NeXt are si puncte slabe. Asa cum se spune, din cind in cind, despre cite unele lucruri, NeXt a cazut victima propriei sale faime. Neluind in seama semnalele de anul trecut, cind, la prima editie, era deja un festival cunoscut si dorit si unde lumea doritoare de filme gratis s-a ingramadit efectiv, NeXt a ramas in sala – mica, desi cochet-albastra – a Cinematecii Romane. Iar astazi am asistat la scene destul de neplacute la usa, unde oamenii isi jurau ca nu vor mai veni miine (ramine de vazut cit de parolisti sint) – ca, daca nu si-ar fi lasat lucrurile pe scaune, nici nu ar mai fi vrut sa mai intre. Si tot asa. Bine, cei care au facut scandal in fata usii sint putini, majoritatea au strins din dinti sau doar le-au povestit la telefon prietenilor ce omor e la NeXt si i-au sfatuit sa stea acasa, sa nu se mai oboseasca, adica. Pentru cine nu stie situatia, dupa fiecare slot de filme, oamenii sint scosi afara, pentru aerisirea salii, iar unii isi pierd realmente locurile pe care statusera pina atunci. Privita, operatiunea, ca un joc, ea e un fel de democratizare. Stergerea datelor anterioare, ridicarea avantajelor unora si repornirea jocului with a fresh start. O rearanjare a pieselor pe tabla dupa fiecare miscare.
*
Pe de alta parte, s-a stabilit si programul B-Est. Abia astept sa vad o parte dintre filme. Pentru ca tot de B-Est se leaga una dintre cele mai importante descoperiri – pe care am facut-o zilele astea. Legata de valoarea unui film. E posibil sa fie o prostie; e posibil sa fie o chestie pe care o stie toata lumea. Dar uite ca mie mi-a trecut prin cap abia acum. Si anume: Valoarea unui film sta in capacitatea lui de a ramine in memoria spectatorului. Poate pentru ca eu nu tin minte (aproape) nimic, asta mi se pare vital. Am realizat azi, in timp ce ma uitam la slotul de filme din selectia FutureShorts (futureshorts.com), la filmul Easy Money, ca, desi din toata ziua de proiectie mi-au placut, sentimental, asa, Der Blaue Affe, Polska Road Movie si Frozen Souls, totusi, Easy Money este mai probabil sa-mi ramina in minte pina la NexT de anul viitor. Asa cum de anul trecut nu-mi amintesc decit vag un film cu aer retro, despre un tip straniu, cu caciula si o poveste de dragoste intr-un hotel-spa. Asa cum de la B-Est mi-au ramas in minte doar Mihalkov si Suely in the Sky (O Ceu de Suely, Karim Ainouz). Asa cum de la Dakino, din fiecare an, tin minte doar cite un film, si nu intotdeauna pe cel mai bun stricto sensu. Dar memoria nu e, din pacate, singurul criteriu dupa care poti judeca un film. Asa ca mai bine mergeti si le vedeti pe toate.
