Un festival de film este ceva mai mult decit o suma de filme si o seama de spectatori si de invitati si de premii.
E o desfasurare de forte pe termen lung; e networking; e faima si imagine si, finalmente, respect. Asa si cu Next. Are doar doua editii la activ, dar aseara, la premiere, making off-ul a fost primit de public intr-un mod care vorbea mult despre parerea (buna) a publicului despre evenimentul pe care l-a “consumat” acest public. Din fericire, weekendul a insemnat un numar ceva mai mic – manevrabil, adica – de spectatori, iar senzatia de aproape-panica de la intrare, a oamenilor care se temeau ca nu au sa mai poata intra sa vada filme, disparuse.
La final, aplauzele prelungite adresate echipei organizatoare au fost in aceeasi cheie. Iar la petrecerea de asta noapte, din La Scena, toata lumea era relaxata. Nici Bernard Payen, nici Anna Hoffmann nu se plingeau de oboseala – asa cum ne-am fi asteptat, dupa o saptamina de vizionari intensive. Se bucurau de petrecere, socializau. Erau, intr-un fel, si in misiune, dupa cum mi-a marturisit Bernard Payen, care are mereu privirea deschisa spre noile talente, pe oriunde ar merge, macar pentru munca sa de la Cinemateca Franceza.
Probabil de miine, echipa incepe sa pregateasca Next Trei.
