Pe Cultural, acum, un documentar despre Garri Kasparov – si, in principal, despre episodul Deep Blue. Pentru cine nu stie, in 1997, IBM l-a provocat pe Kasparov sa joace cu un computer in care se investise enorm. Sa joace sah. Timp de 9 zile, Kasparov si Deep Blue au jucat sase partide, care s-au terminat cind G.K. a clacat nervos.
Totusi, documentarul vorbeste destul de mult despre mentalitate sahistului, despre temeri si rutini si gindirea strategica si despre diferenta dintre gindirea umana supusa emotiei si un soft de computer, care poate lua deciziile una cite una.
Dar documentarul mai este spectaculos si pentru ca vorbeste, poate nu destul de explicit, dar vorbeste, despre motivele pentru care o companie de tehnica de calcul ar putea investi milioane de dolari intr-un computer care sa fie functional o singura data: BANII. IBM a devenit celebru si si-a vazut conturile umflate si preturile actiunilor crescind pina la cer (so to speak) ca urmare a unei serii de sase partide de sah dintre GK si computerul lor. Poate una dintre cele mai de succes miscari de PR, daca e sa judecam in termeni de eficienta economica. Altminteri nu s-ar justifica construirea unui computer si echiparea lui, punerea in miscare a unei imense masinarii de PR. Doar o gindire cu adevarat vizionara s-ar fi putut gindi, la inceputul erei internetului, ca IBM, cum se spune in documentar, o simpla companie care furniza echipamente de calcul, cu mult sub liderii acelor vremuri, Microsoft si Intel, ar fi putut sa devina lider pe acea piata in urma unui simplu pariu. Cu GK.
Oricum, in documentar se vorbeste destul de explicit despre posibila fraudare a jocului, prin interventia elementului uman in jocul computerului. Asta fiind un alt lucru interesant la filmul produs de alliance Atlantis si sustinut de National Film Board of Canada.
