In televiziune, e din ce in ce mai greu sa te apropii de audientele anilor ‘90. Masele de oameni ingramadite in fata televizoarelor s-au disperasat; unii s-au scirbit de mesajul politic, altii au gasit altceva mai bun de facut.
Asa ca e tot mai greu sa faci rost de audientele care sa-ti justifice preturile cerute pentru secunda de publicitate. Una dintre cele mai noi strategii de atragerea a altor audiente decit cele clasice, dar pe calea clasica) ar fi programarea unor produse mai putin specifice postului si audientelor sale obisnuite – sa zicem, cele de ora 20-22 – la ore atipice (dupa miezul noptii sau chiar noaptea si mai tirziu, spre 3-4-5 dimineata). Iata o lista:
Pro Cinema – cite un documentar, ici-colo; in seara asta (as in: right now), un documentar despre Castro. Pina la urma, el nu mai reprezinta un pericol pentru nimeni, iar imagineaa sa nu mai poate face alte victime. Decit, poate, mediatice.
Prima TV: la aceleasi ore indigeste, cite un film pentru audiente ceva mai umane, mai citite si mai normale la cap decit consumatoarele de reality-show-uri pe piine. De exemplu, City by the Sea, Not Without My Daughter – si chiar Moll Flanders sau La Dolce Vita.
B1TV: strategia lor legata de filmul romanesc da rezultate de aproape doi ani. Totusi, recent au inceput o serie de weekend, filmul de ora 21. Strain si oarecum interesant. Iar in weekendul trecut a fost chiar o capodopera, intr-un anume sens: seria de 11 filme despre 11 septembrie. Sper sa o mai dea in reluare. Eu eram in tren la ora aia, ma intorceam doua doua saptamini de festival si citeva sute de filme, acasa.
TVR 1: strategia lor e ciudata, e mai degraba o strategie de ingropare a audientelor. In primul rind pentru ca, de cite ori programeaza filme bune, le programeaza pe toate canalele deodata, aproape la aceeasi ora. TVR 1, TVR 2 si TVR Cultural. Sa nu cumva sa ramina audientele fara dileme – sa precizam, oamenii care se uita la filme bune sint aceiasi si sint in numar limitat. Si sint dispusi sa se uite la toate canalele; ei nu sint dependenti de canal si nici fideli unui canal anume (vorbesc de publicul filmelor bune, nu de grosul publicului TVR1)). O a doua greseala este programarea filmelor bune la ore imposibile (cum va fi in seara asta “Signore e signori bunoanotte”, 1978, de la 03.05 la cinci dimineata).
Si cam atit. Mai sint exemple, dar sint prea ocupata cu stranutatul.
