Porcul si cultura

Jump to Comments

Motto: Daca oamenii de cultura se tin de susanele, birfe si alte paranghelii cu cocktail, au ramas porcii sa se ocupe de cultura.

Acum citeva ore a avut loc lansarea (cu repetir) a cartii Debit de valium a autorului baimarean Alex Porc. Atipica, adica asa ca persoana. Dar atipica in bine: nu a fost celebra lansare in care citiva insi se straduie sa vorbeasca de bine despre autor – timp in care toti invitatii nu se gindesc decit la mincare sau socotesc in gind daca au bani sa-si ia un volum si cite alte chestii vor sacrifica daca fac treaba asta. Chestia e ca majoritatea oamenilor care vin la lansari si stau de la un capat la altul abia de au bani de-o carte la jumate de an. Cei care vin in mijlocul desfasurarilor de forte si pleaca inainte de a se fi terminat, fara nici o jena ca deranjeaza sau alte chestii similare sint ori criticii, ori mass media. Dar despre asta, altcindva.

Acum sa va povestesc cum a fost atipica lansare si de ce a fost ea cu repetir. Mai intii, pentru ca lansarea trebuia sa se intimple weekendul trecut la Cluj, dar editura, prin reprezentantul ei vag constient si vajnic alcoolizat si-a facut aparitia mult dupa terminarea lansarii – care deci nu a avut loc, din lipsa de obiectul muncii: cartea, adicatelea. Iar azi, la Biblioteca Judeteana Petre Dulfu Alex Porc si-a lansat cu adevarat cartea, in prezenta prietenilor si a familiei. Cu concursul, adica, al mamei, sotiei si mai ales fiicei Antonia (finuta mea).

Atipica pentru ca: volumul avea copertile inversate. Lansarea a constat din lectura a trei prefete, din cele trei carti ale autorului (Femfi si volumul de versuri). Deci Porcul nostru si-a citit prefetele pe post de lansare, apoi a citit chiar din carte: proza scurta cu titluri sugestive, gen Depresia din depresiune, o bucata foarte interesanta, putin a la Heinrich Boll, chiar daca numai ca viziune, nu si ca scriitura.

Noi am stat cuminti in banci (prin asta nu ne-am deosebit de celelalte lansari); unii au pozat, altii au filmat. Antonia s-a plimbat prin sala, de-a lungul si de-a latul, a gasit o usa ascunsa privirilor, a deschis-o (are doar 2 ani). La sfirsit, in mod traditional, s-au inminat autografe scrise (ce tupeu!) direct pe carte. Cind Alex Porc si-a invitat fiica sa i se alature (Hai sa scriem pe carti, tati!), copilul, cuminte, invatat cu respectul fata de carte de cind era si mai mica, a zis Nuuu.

Sa ne intoarcem insa la cultura baimareana. Asta in contextul in care autorul a incercat sa faca si pe altcineva decit pe sine sa mai spuna ceva la lansarea lui – sau sa citeasca din carte. Da, sintem cu totii timizi, asa ca nu am facut nici o miscare, nici unii. Eram ca niste copii care se fac ca privesc orice altceva, numai sa nu fie scosi la tabla. Cu privirea aia, celebra, nu stiu, nu ma priveste, poate altul, eu nu. Asa… Si pe cind taceam toti, eu imi construiam in minte un discurs pe care, fireste, n-am avut ocazia (tupeul?) sa-l livrez. El era cam asa:

Acum trei ani, cind m-am mutat in Baia Mare, dintr-o regretabila eroare (de confundare a materialelor audio-vizuale antropologice despre Maramures cu realitatea Maramuresului) am reusit sa cunosc citeva persoane. Care au ramas, si astazi, singurele cunostinte/apropiati-aproape-rude. Alex si Otilia sint doi dintre ei (pe linga Dl si Dna T si L., my special friend). Iar Alex si Otilia (nu Felix:) s-au straduit, in toti acesti trei ani, sa faca ceva. Sa revigoreze artele baimarene. Sa creeze ceva nou si tinar si dinamic. In contradictie atit cu intepeneala clasica a literaturii expiratilor – dar si cu intepeneala suspecta a emisiunilor despre arta de la tot mai multele televiziuni baimarene. Spectacolul despre Nichita Stanescu, pe versuri de; un cenaclu care nu s-a mai tinut din motive de pierdere a spatiului. Lansari de carte. Ba chiar copsesem impreuna o expozitie de CGI/fotografie prelucrata digital. Un mare eveniment care nu a mai avut loc din motive de fonduri.

Si ma intreb, ce face ca expiratii sa beneficieze de atentia mass media si tinerii nu? Sintem inca intr-o societate gerontocrata/fila? Ca despre valoare nu poate fi vorba, am citit in librarie cite ceva din autorii locului si nu m-au convins. In aceste conditii, nu ma mira ca planurile de viitor ale familiei Porc (pseudonim literar, nu va apucati sa rideti degeaba) nu au legatura cu Romania. Si mi-e teama ca, mai nou, nici ale mele.

6 Comentarii

Filed under Maramures plai cu flori, Romania, Romanian, adictii, analiza, baia mare, brandul de tara, castane, cultural studies, instigare, instigare la gindire, orasul, premii

Etichete debit de valium, lansare