Televiziunile locale, spuneam cindva, au o politica de programare dictata in special de (lipsa de) fonduri. Motiv pentru care difuzeaza tot felul de emisiuni si materiale luate pe gratis de la diverse firme/case de productie si distributie. Printre ele se remarca Alfa Omega TV (o televiziune care emite prin satelit si are si servicii gen “video on demand”, dar care furnizeaza si emisiuni crestine catre televiziunile locale din Romania, vezi http://www.alfaomega.tv/) din Timisoara, care are un parteneriat cu tot felul de organizatii crestine si de evanghelizare.
La Cinemar, AxaTV (cindva, acum nu am mai vazut) si la defunctul Orizont TV erau, sporadic, astfel de emisiuni. Majoritatea emisiuni de evanghelizare, intr-un fel sau altul, dar si documentare despre diverse aspecte ale crestinatatii. Dar in Saptamina Mare am vazut, la un post local, un documentar despre amishii din America. Acum, fireste, tot ce stiam despre amishi mai consistent, in afara de putinele lucruri din lecturi, venea de la reality show-ul “Un amish la oras”, care prezenta modul de viata amish intr-un mod fundamentalist. Stiti ce sint amishii, right?
[pentru cine nu stie cine/ce sint amishii, wiki draguta de ea ne ofera o mina de ajutor: http://en.wikipedia.org/wiki/Amish]
Asa incit am avut ocazia sa fac doua tipuri de observatii: amishii, asa cum ne-au fost prezentati in “Un amish la oras” reprezinta o varianta cosmetizata – insa nu inspre modernitate ci, la fel ca maramuresenii, in emisiunile de televiziune, cosmetizati inspre traditional/arhaic. Which they are not so much.
A doua este ca, dincolo de deosebirile evidente, in acest documentar amishii erau atit de asemanatori maramuresenilor, cu preocuparile lor traditionale si mestesugul lemnului, cu incremeneala intr-un trecut prea putin alterat (acum s-a alterat de tot, dar documentarul era facut in anii ’90, cind si maramuresenii erau inca aproape autentici). Asa ca, desi nu folosesc electricitatea, nu detin masini si nici telefoane, amishii sint, pentru EI, ca maramuresenii pentru NOI.
