Acum, la Larry King: tema emisiunii, sint telefoanele mobile periculoase sau sint sigure?
Daca e sa ne uitam la cum folosesc romanii mobilele, am putea spune ca sint la fel de sigure ca un biberon.
Da, doar ca, de curind, s-a descoperit ca un anume tip de plastic, nu ii mai stiu numele (ceva gen PPL), din pacate, din care sint fabricate biberoanele, produsele pentru copii, carcasele de CD-uri (unele), recipientele alimentare, este producator de cancere (ale creierului), duce la intirzierea dezvoltarii mentale a copiilor, etc. Iar despre telefoanele mobile, deja se stiu citeva lucruri – nu e nevoie de alte avertismente decit cele ale producatorilor, care au gasit de cuviinta sa explice folosirea corecta, pentru oricine isi ia un telefon din magazin*. Doar ca oamenii din jurul nostru sint atit de prinsi de stilul lor (comod) de viata, incit refuza sa se gindeasca la consecintele pe termen lung ale gesturilor cotidiene. Consecintele asupra lor insile.
Ma gindesc, aici, in special la cei care considera ca, orice avertisment ar primi, el nu reprezinta decit o viziune paranoica a cuiva care n-are altceva de facut. Cu a doua parte a frazei sint de acord, e atit de lipsit de sens sa avertizezi pe cineva obtuz si conformist si stupid asupra a orice, incit treaba aia nu se poate numi decit pierdere de vreme. Dar chestia e ca acesti oameni refractari la ideile de protejare sint si cei care se strimba daca te vad ca tu ai grija de tine. Eventual fac misto, ca ai fi paranoic and stuff. Ei poarta telefonul mobil in pantaloni sau la git, in buzunarul de la piept, vorbesc cu orele fara casti iar, daca au casti, e vorba de chestiile alea fara fir care, dupa producatori, sint la fel de periculoase ca telefonul si nu trebuie, sub nici o forma, tinute tot timpul la ureche.
Acuma, nu sariti pe mine ca-s paranoica and stuff. Nu sint. Doar ca, in 1997 si 1998, primii mei ani cu telefon mobil, adica fix la inceputurile telefoniei mobile, am dormit cu telefonul sub perna, vreun an or so. Si de atunci ma cam doare capul cind vorbesc la telefon, plus ca mi se incinge rau urechea. Am citit undeva cum se produce deteriorarea celulelor si e foarte funny, o sa va spun si voua: celulele se incalzesc, cam ca la microunde (procesul e similar), iar, la un moment dat, se prajesc. Daca ajungeti sa simtiti ca vi s-a prajit urechea, e de rau.
*Avertismentele producatorilor se gasesc pe ultima pagina a carticelei care insoteste telefonul mobil (nou) cumparat. Ele se refera la modul in care trebuie folosit telefonul mobil pentru a nu fi daunator, indiferent de cantitatea de radiatii per kilogramcorp: telefonul nu se lipeste de cap cind vorbesti, ci se tine la minim 1,5 cm (e drept, la cei 70-90 de decibeli pe care trebuie sa-i invinga, pe strazile din Bucuresti, vocea de la celalalt “capat al firului”, aceasta distanta e impractica), la minim 3 cm de corp atunci cind nu vorbesti, la minim 30 de cm de corp in casa; nu se foloseste in vehicule in miscare (cu viteza mare), nu se tine pe piept, in dreptul organelor vitale si genitale… Si tot asa. Dar cine sa stea sa asculte? Bine ca mai aduce Larry King invitati de-asta, neurochirurgi, care sa vorbeasca de numarul crescut de tumori pe creier… ca sa se mai destepte o parte a planetei.
Pe de alta parte, exista o parte a populatiei (manelistul cu tricou de plastic si lanturi de bicicleta din aur la git), pe care nu l-as avertiza. Asa, de kiki…
2 Comentarii
mai 28, 2008 la 3:16 pm
Mie nu numai că mi se încălzeşte orechea, îmi şi transpiră..asta înseamnă oare că celulele dau în clocot deja şi au sărit demult partea cu prăjitul?!
Acum, serios vorbind. Personal, cînd vine vorba despre prospecte, le mai citesc cu sfinţenie doar pe cele ale medicamentelor..cît despre restul produselor, mă asigur doar că n-au depăşit termenul de valabilitate.
O viaţă avem! Nu?
mai 30, 2008 la 9:40 pm
ionutu, o viata avem, de ce sa nu o traim prost?! ai luat ceva masuri pentru ureche?