Spune-mi cine te cauta ca sa-ti spun cine esti!

Jump to Comments

…sau, in cazul asta, pot sa-ti spun ce scrii pe blog… (fara sa te citesc)

Dau des, pe lista de “termeni de cautare” (cuvintele cautate de oameni ca sa ajunga pe blogul meu) de expresii interesante. Pe oameni ii intereseaza lucruri atit de diverse! Si m-am tot gindit, citeodata nu conteaza atit de mult ce cauta oamenii, cit ce cuvinte folosesc. Adesea e atit de departe formularea folosita de ce ar vrea ei sa gaseasca! Si – mai adesea – cautarile sint interesante pentru ca te lasa sa vezi, in spatele lor, o poveste [cum e povestea omului la intersectia culturilor, cel care cauta pe net "la ce foloseste bideul"].

Ieri, cineva a dat cautare, de doua ori, pe “priviri dispretuitoare”. Ma intreb ce spera sa gaseasca… Poze? cu priviri dispretuitoare?! Maniacii care vor poze cu pedofili se exprima ca atare; ei n-au timp sa o dea pe dupa copac, sa se ascunda de ei insisi. Mai mult, cred ca isi imagineaza, in limitarea lor, ca sint anonimi cu totul… ca micile lor probleme la mansarda vor ramine ascunse. De cele mai multe ori, dupa exprimare, imi dau seama si ca sint la limita analfabetismului.

Saptamina asta, insa, am avut mai multe surprize. Placute. Nu stiu daca asta inseamna ca am scris eu texte cu cuvintele pretioase, dragutele, frumusele, din alea numai bune de pus in dictionarele de neologisme. Pentru ca nu sint neologisme. Ci:

ecologia ca concluzie, cele mai frumoase fraze despre vioara, replici de la sotul homosexual, citirea proiectelor la case, ce afacere sa faci, cura de primavara, drepturile copilului poze, discursuri pe teme it, scara de 4 m pret, fraze emo in spaniola, intertextualitatea reclame, viata matematicianului ceva, date despre firma milka, rusii consumatori de ceai, dihotomii cunoscute, aeroport madrid virtual, poezii despre pacatele tineretii, cum sa faci o afacere sa mearga (de citeva zeci de ori, de-a lungul timpului…), inceputurile interviurilor in lume, idei de afaceri proaste, instalatia de incalzire a vagoanelor de tren, comentariu film sicko, cugetari interculturalitate, ingerul necesar text final, speranta pentru viitor, chiuvete speciale, mesaje mobil de sarbatori exemple, mare plictiseala, calatorii cu trenul, poze cu oameni in doliu, iubirea fata de lucruri, o zi care mi-a schimbat viata, globalizarea culturii romane, lucruri interzise, sera virtuala, cugetari despre etica profesionala, margarina poze, de o viata alerg dupa tine…

Bineinteles ca astea sint ceva mai… diverse. Pe linga ele, gama obisnuita de “proecte case”, “poze pedofilie”, “episodul de aseara inima de tigan”, “radu dragostea mea”, “femei goale in tzitzele goale” si altele asemenea. Sau gama de nelipsite: schimb de mame, vreau pe mama inapoi, filme pedofilie, analiza literara manea…

Cele stupide ma mira cel mai tare. Sint oameni care cauta pe internet ceva ca si cum si-ar intreba vecinul: auzi, ba, unde-as putea gasi “episoadele de aseara din inima de tigan”? Sau “cum se scrie in spaniola nu am nimic”? “Poze cu toata satra din inima de tigan”? Sau “texte de citit in franceza”? Sau care se intreaba: “ce este exigenta?” Mi se pare aproape ireal sa-ti imaginezi ca pagina unde vei ajunge e asa, ca un oracol care-ti raspunde: aici sint filmulete porno cu pedofilie, ia si bucura-te! Aici e “episodul de aseara” pe care l-ai pierdut. Imediatitatea, incapacitatea omului simplu de a iesi din hic et nunc-ul lui, inca ma socheaza. Sa traiesti cu Internet in casa, si sa nu fii in stare sa iesi din aici si acum inspre alte dimensiuni si alte spatii – sa tratezi internetul ca pe un serviciu de informatii unde cineva iti ofera informatia, gata codificata… Mi se pare fabulos. Efortul tau sa nu fie nici unul: zero. Nul. Vocea care pune intrebarea – idioata!

Cumnatul meu, un om cu un discurs demential, din cind in cind corecteaza vorbitorul: prostul se vede dupa cum pune intrebarea! N-are nici o delicatete din punctul asta de vedere. Dar mare adevar spune…

*

Asa incit, cite unele din cautari ma sperie; concluzia ar fi ca internetul, ca orice alt mijloc de comunicare, e folosit de fiecare dupa posibilitati (si facultati… ca sa-l citam pe Moromete). Doar ca unii dintre utilizatori ar trebui mai intii sa faca alte lucruri – poate mai importante. Sa invete sa scrie, sa-si dea capetele la examinat. Si abia apoi sa scape din cusca direct in lada minunata a Pandorei.

Daca ma uit mai bine pe lista de cuvinte cautate numai saptamina asta (si pe statscounter, la visit lenght), cred ca pot sa-mi dau seama cam ce fel de cititori am: numai unul si unul. Vizitatorii care ajung la mine cautind aberatii nu imi sint cititori: ei nu stau mai mult de zero secunde pe blog. Le urez sedere (si mai) scurta!

6 Comentarii

Filed under PR, adictii, analiza, blogosfera, brandul de tara, cultura media, cultural studies, documentar, google si ale lui, home made videos, instigare, instigare la gindire, internet, manele, pedofilia, psihanaliza, semiotica si margarina, viata la tara, virtual

Etichete cautari, google-eala