Mai intii cititi stirea, altfel… nu functioneaza explicatiile. Asa… acum aveti voie la lectura.
Interesant e ca, citind textul asta, am avut in minte exclusiv (adica numai) imaginea tipica a unei familii americane. Dovada ca textul este o simpla traducere de pe undeva: nu ma hazardez sa zic ca ar fi vreun manual de doi bani de tip how to sau de un articol despre realitatile HR-ului. oricum, cred ca munca la domiciliu este o solutie pentru oamenii FARA copii. Pentru ca ceilalti tre’sa fie nebuni sa-si doreasca sa petreaca si mai mult timp acasa…
Aproape ca as putea crede ca textul asta e o pledoarie impotriva muncii la domiciliu. Sub masca hazlie, se vede o incercare de influenta si modificare a opiniilor. Fireste, exista doua paliere si de lectura, si de altceva. Clar, articolul nu vorbeste tesatoreselor, oamenilor care lucreaza in fabrica sau un productie de masa. Productia de masa nu se poate face acasa. Ci despre cei a caror munca s-ar putea face acasa, wouldn’t it be strongly deterred by some.
Hai sa fiu putin paranoica si sa gasesc persoanele/grupurile de interese care n-ar beneficia de aceasta munca la domiciliu. Pai, in primul rind, dezvoltatorii de proiecte imobiliare de tipul cladiri de birouri. Ei, fireste, reprezinta o forta. Dar cred ca ei sint exact aceiasi oameni pe care nu i-ar stresa o migrare marunta de 100-200 de insi dinspre birouri scumpe catre casele lor. Dar daca cumva ei nu sint deloc in situatia fericita a, sa zicem, dezvoltatorilor de hypermarketuri, ale caror afaceri prospera? Daca au investit prea mult in spatii de afaceri pe care lumea nu le inchiriaza in ritmul preconizat? Desi se spune ca avem un deficit fantastic de astfel de spatii, in realitate, cele construite sint ocupate intr-o proportie destul de redusa. Probabil si din cauza pretului chiriilor… care depaseste orice asteptari si chiar multe posibilitati.
Or mai fi si altii stresati de tendintele astea individualiste de pe piata muncii? Nu stiu… ma mai gindesc daca sa bag aici si mediul de afaceri in sine sau statul, prin capacitatile sale creative de impozitare a orice. Oricum, e posibil ca, in scurt timp, sa apara si taxa pe munca la domiciliu, in caz ca vom avea o chestie numita fenomenul in crestere al muncii la domiciliu.
Dar textul e tot atit de artificial, pe cit e de hazliu…
Beneficiile reale ale muncitului acasa sint pentru societate (decongestionarea traficului, costuri reduse ale muncii, etc.) si planeta (emisii noxe chestii – si spun asta chiar daca, printre voi, se afla si oameni care nu cred ca emisiile de CO2 ar afecta ceva sau pe cineva) – si NU pentru familie, ego, cariera sau alte stupiditati vehiculate de adeptii curentului “HR” (e un curent de gindire, nu un domeniu, nu va faceti iluzii).
3 Comentarii
iunie 5, 2008 la 6:01 am
Corect : “munca la domiciliu este o solutie pentru oamenii fara copii” . Banuiesc ca si tu gandesti ca societatea viitorului nu va mai impune prezenta individului la locul de munca.
iunie 5, 2008 la 7:27 am
corect:)
iunie 6, 2008 la 7:39 am
articolul ala e o laba:) munca e cum ti-o faci. cu mana ta.