Dupa cum va povesteam, am dat cu nasul de televizor. Full time, as I like it. Si am facut o baie, de doua zile deja, in special pe celelalte “discoveriuri” (alea speciale). Si ce am vazut?
Pai, in primul rind, am realizat ca, la orice scala ne-am raporta, omenirea e preocupata intens de sfirsitul lumii. Fireste, acest sfirsit al lumii are mai multe fete – cel putin, asa se reflecta in documentarele pe care le-am consumat, cu piersici si lapte cu gris si zahar caramelizat. Una din ele e Incalzirea Globala (”Extreme Weather” and stuff). Cealalta, Terorismul. Oricum, incalzirea globala (care poate fi si SuperComet, nu doar Extreme Weather) este atit de bine exploatata, incit aproape a devenit o fictiune. Zecile de documentare, super-dramatizate, super aranjate, cu montaj si efecte tipice pentru fictiune, nu-ti pot da alta senzatie decit ca, deja, ai trait acest sfirsit al lumii in multiplele lui forme iar, cind va veni, te va gasi pregatit. Si daca nu, oricum, ai trait emotiile negative pe viu si totusi, in virtual. In fata televizorului. Ai trait frica extrema, caldura degajata de resturile de materie care re-cad in atmosfera, nu mai ai surprize.
Iar la urma, nu mai ramai cu gustul amar al tragediei pe care, partial, si tu o provoci, din neglijenta, comoditate sau orice altceva… Ci te ridici, usurat, mergi pina la baie, la frigider, dai drumul la aerul conditionat (e vara si canicula…) si apoi te intorci, la televizor, cu inima usoara, sa vezi o comedie.
