D-na Preoteasa a declarat azi, pe bara* (crawl, pentru mofturosi) la Realitatea, ca sesiunea din 2008 a examenului de bacalaureat a fost cel mai bine organizata. Nu era termen de comparatie pe acolo, comparatia in absolut spune si ea multe… Dar declaratia asta, altminteri inofensiva, vine pe fundalul destul de neplacut al unui cor de lamentari, vaiete si alte forme de manifestare zgomotoasa, mediatica sau nu (individuala, de grup, etc.), care depling atit starea invatamintului, cit si soarta Romaniei.
Nu pot spune ca sint de acord cu cei care considera ca bacul din anul asta a fost un succes, dar, in acelasi timp, reactia mea la corul de care vorbeam e: bine-bine, dar asa e an de an! [Cu diferenta ca tinerii sint tot mai putin pregatiti pentru diversele "examene" carora vor trebui sa le faca fata.] Bac-ul inseamna bani strinsi, de la toti elevii, pentru diverse scopuri: protocol, profesori, apa si suc… Depinde, de la liceu la liceu si de la grup la grup, care e denumirea care se da acestei practici jenante, o incetatenire a coruptiei. Bac-ul inseamna coruptie: chiar daca nu toti profesorii iau bani, chiar daca banii care se string ajung numai la 1% din cei care organizeaza bac-ul sau la nici unul dintre ei, ei se string. De cite un elev sau un parinte cu initiativa, de catre un profesor sau diriginte, pe ascuns sau pe fata – asa se organizeaza bac-ul. In Romania. Citeodata, banii se string pentru a “intra” in bac. Adica, mai ales daca esti la seral, mai ales daca esti la licee din astea, marginale, ca sa intri in bac tre’sa dai bani. La liceul Marin Preda, de exemplu, in 2002, clasele de seral au strins cite 2.600.000 de persoana pentru a avea onoarea de a “da” bac-ul. Cine n-a dat, n-a luat. Daca s-a desteptat si a dat banu’ dupa aia, a luat la sesiunea din august. Asta asa, drept exemplu (eu am platit acei bani pentru cineva apropiat, asa ca stiu foarte bine… E drept, erau strinsi de una bucata cucoana la 40 de ani, care avea colegi mai purii, toti politisti, jandarmi, paznici la Cotroceni sau simpli taietori de frunza la caini, insa mari amatori de diploma de bac). Iar zecile de studenti cu care am vorbit despre bac mi-au spus acelasi lucru: strinsul banilor este o operatiune generalizata, iar singurii care au ghinionul sa aiba parinti inflexibili si care nu vor sa dea bani pentru ce nu trebuie platit legal, au fost si cei care, desi olimpici, au avut note mici la materiile la care erau asi. Asta asa, drept alt exemplu (colectiv).
Asa incit e ciudata constientizarea asta, brusca (desi anuala!) a starii jalnice a invatamintului romanesc. A situatiei examenelor mai mult sau mai putin nationale. A lucrurilor pe care nu le putem indrepta pina nu or sa moara toti cei care erau nascuti inainte sa “cada” comunismul. Desi citeodata ma gindesc ca e posibil sa fie mai degraba o gena nationala, decit o tara (cu t, nu cu tz) a comunismului.
