Tara noastra e brazdata, in sus si-n jos, de borne. Kilometrice, cum ar veni – doar atit ca unele din ele indica doar din cinci in cinci, kilometrii – cele de cale ferata. In mod normal, daca stii unde sa le cauti si esti destul de ager cit sa poti citi in mers ce indica ele*, treaba asta te ajuta sa nu te plictisesti pe drum si sa poti calcula cit mai ai pina, cit ar mai face trenul pina, cita intirziere ai putea avea – si alte joculete de genul asta, practicabile in special la calatoria pe zi. Noaptea e mai dificil sa le vezi fara sa tragi masina pe dreapta. Cit despre cele de linga linia ferata, si ziua, daca trenul goneste printre holdele bogate si cimpurile imbelsugate, de care tara noastra e plina, nu ai nici o sansa. De ce? Pai pentru ca bornele sint asezate cam ca rufele gospodinelor la intins. Gospodinele mai gospodine au rufele asezate frumos, echidistant, prinse cu cirlige exact cum trebuie ca sa se usuce repede. Nu-ti strica peisajul. Rufele flutura elegant, fie vint, fie nu. Asa si bornele din regionalele mai ingrijite – sau poate din regionalele care au foarte multi lucratori “la linie”? Nu stiu. Asa sint si bornele rutiere din localitatile unde administratia drumurilor nationale e condusa de cite un inginer capatinos: albe, proaspat vopsite, stralucesc mindru in soare sau in bataia farurilor, iar insemnele de pe ele se pot citi de la distanta.
Dar exista si de celelalte: scorojite, de nu poti citi nimic pe ele, iar citeodata, nici macar nu poti intui. Strimbe. Culcate. Valabil in ambele cazuri, CFR sau rutier. Ca rufele atirnate prin catunele de minoritari, strimbe, nescuturate, puse la intins direct pe gard, cu minecile incurcate si cracii innodati. Cind trec pe linga astfel de marturii ale lipsei de gospodarire, ma intristez. Stiu ca urmeaza un intreg district, daca nu cumva o regionala intreaga, in care nu pot avea incredere. Cum sint bornele (ascunse printre maracini, la distanta mare de sina sau pur si simplu nescrise), asa sint si acele, macazele si liniile. Neingrijite, lasate in paragina. Iar pe toata aceasta “infrastructura”, circulam noi.
Zilele trecute, insa, pe cind alternatorul ne murea kilometru cu kilometru, inainte de a lega aparatul de masura a voltajului in direct la baterie si a sta cu ochii pe ecranul lui, stateam cu ochii pe borne, numarind cit mai avem pina la Nasaud, apoi la Bistrita. Urma sa ne lase masina, noi o stiam dar… bornele erau albe. Proaspat vopsite. Treceam, intr-o tacere mormintala, pe linga bornele oarbe, care nu ne spuneau nimic, si speram sa ajungem. Localitatile, de la Romuli la Nasaud, le-am trecut astfel, blestemind in gind autoritatile care se apucasera acum, in miez de toamna iernulie, de curatenia de primavara.
________________________________________________
* Distanta pina la Bucuresti, pe liniile principale, si pina la linia principala, pe liniile secundare, masurata in fractii de 200m. Astfel, 286+400 inseamna ca sintem la 286 de km si 400 de m de Bucuresti.
