Stiti problema aia cu transportul deficitar intre localitati. Cu localitati unde legea o face ori un mare maffioso, ori nimeni. Cu localitati legate de surorile lor mai mari doar de microbuzele de “pirati”. Cu firme de transport care, dupa ce se trezesc in pozitie de monopol, impun niste preturi aberante per kilometru.
Prin tara asta calatoresc eu de ani si ani de zile. Am ajuns sa pot evalua unele orase dupa transporturile de la periferie spre localitatile mai mici din jur. Stiu locurile unde urca in microbuzele-pirat oamenii. Spre primele localitati din judetul Calarasi, se urca de la metrou Republica. Spre Sighetu Marmatiei, se urca, din Baia Mare, de la catedrala de pe Lucaciu. Spre Zarnesti, de linga gara Bartolomeu. Scriu chestiile astea aici si ma intreb: va lua cineva masuri?
Dar sint masurile de dorit de catre calatori? La prima vedere, fireste, nu. Doar ca, de fiecare data, calatorul vede doar situatia de moment, situatia pe termen scurt. Toata evaziunea fiscala generata de miile de oameni care calatoresc la negru, plus nesiguranta, lipsa standardelor, etc., par a fi secundare, fata de dorinta omului de a ajunge in 30 de minute sau intr-o ora acolo unde-si doreste, cu o bataie minima de cap. Si totusi, aceasta atitudine denota un asa redus spirit civic, incit ma ingrozesc cind ma gindesc ca exact aceiasi oameni decid cine sa ii conduca cu aceeasi lejeritate si lipsa de constiinta pe termen lung pe care o manifesta si cind aleg cu ce sa calatoreasca. In miinile cui sa isi incredinteze viata.
Zilele trecute, undeva pe traseul Brasov-Zarnesti a avut loc un accident in care era implicat un astfel de microbuz. Cindva, pe la prinz. Eu m-am intors din Bucuresti pe la zece seara si m-am urcat in autobuzul de 11 spre Zarnesti. Oamenii inca vorbeau de accident, de cum se intorsese microbuzul pina pe celalalt sens al drumului, de cit de periculos e sa mergi cu piratii (banuiesc ca era prima oara ca se gindeau la asta…). Nu am aflat amanuntele macabre (in caz ca erau…), dar am inteles ca, in fapt, aceste trasporturi nu sint altceva decit o solutie de moment, permanentizata de lipsa de responsabilitate a oficialitatilor, care inchid ochii si deschid, citeodata, punga (sau buzunarul; se vorbeste, printre calatori, ca fiecare din pirati “cotizeaza” la cele patru sectii de politie de care trece traseul. O data pe luna!) – si decid sa nu rezolve o situatie care poarta un singur nume: haos.
