Intre doua emisiuni, Cultural a difuzat, astazi, o melodie. Cindva, toate posturile tv comerciale aveau obiceiul asta (prost, s-a dovedit, intrucit era vorba de aceeasi si aceeasi melodie si, daca aveai si ghinionul sa nu fii chiar fan Holograf, de exemplu, si sa trebuiasca sa-i auzi de citeva zeci de ori pe zi, nu era chiar placut. Devenea angoasant de-a dreptul, ca sa o citez pe maya). Dar azi am vazut altceva. Cind a inceput, sunetul imi parea cunoscut, ceva gen imn. Apoi au inceput cuvintele: era Timisoara, piesa celor de la Pro Musica.
Mi-am amintit pe loc ca e 16 decembrie – uitasem, mai ales ca, in ultimul timp, reperele (mele) temporale sint legate de cu totul si cu totul alte lucruri. Imi pun borne gen: joi e examen la Genuri si formate, in ziua X ma duc sa-mi iau scaun de-ala “directorial”, in 9 ianuarie e posibil sa… Repere personale, ce sa mai. Cele sociale, istorice, si-au pierdut de mult timp si cu totul importanta. Si totusi – azi se fac vreo 19 ani de la Revolutie. Sau de la momentul 0. Iar noi umblam aiurea prin oras, aiurea cu mintea si cu trupul, si ne ordonam viata in functie de lucruri care, acum 19 ani, nici nu existau pentru noi (e de ajuns sa ma gindesc la blogging:).
Am incercat sa fredonez odata cu cei de la Pro Musica. Nu stiu de ce, dar nu-mi iesea… Bariera, cenzorul, ma impiedica. Parea ridicol sa cint ceva care nu mai insemna nimic – desi mi-e usor sa cint Treceti batalioane romane Carpatii, la o adica.
Apoi am privit la filmare: era realizata de Petre Magdin, cu aceleasi cunoscute efecte de editare atit de populare in anii 90: reverb de imagine, totul se disipa, pe oblic, in zeci de copii, mai mici, ale aceleiasi imagini. Nimic din sentimentalismul cu care editorii de stiri de azi ar impana acea filmare. Nimic din imaginile socante ale acelor zile, care ar fi dat dramatism videoclipului. Pentru ca, de fapt, nici nu era un videoclip, ci o filmare, pe scena. Si elementul cel mai deconcertant este ca, la un punct anume, pe stilul filmarilor din acea vreme, operatorul a fixat un punct – intimplator, sapca unuia din cei doi cu chitari – si a transfocat inapoi pornind de pe sapca. Doar ca sapca era cu insemnele Comtim Timisoara (celebrul complex porcin…) – si chiar cu un porc desenat cu fir, deasupra literelor.
