Everything is about disaster, pe Discovery. De fapt, Discovery Channel (and friends or competition, cum ar fi NatGeo) ar trebui sa se numeasca Disaster chanel: Seconds from Disaster, Blueprint for Disaster, Perfect Disaster…
Nu stiu daca exista o cauza obiectiva pentru atitea dezastre. Mi-e greu sa cred ca documentarele sau factualele despre diverse nenorociri (mai schimb si eu cuvintul…) sint facute doar pentru ca “se cer”. Cred ca, undeva, in procesul de selectare prin care o idee de-a unui traznit (a se citi, vizionar) despre o serie de televiziune, exista un criteriu dincolo de care trec in special proiectele de emisiuni care exploateaza o dubla nevoie: cea a publicului de a se speria vicarial (de a trai catharctic ce au trait altii sau de a trai in avans niste clipe de cosmar legate de (im)probabilul sfirsit al lumii) si cea a publicului de a se linisti, in acelasi timp, ca exista explicatii logice pentru ce s-a intimplat (vezi seria Seconds from Disaster, unde toata argumentatia decurge spre o dezlegare a misterului din spatele unei prabusiri).
Pentru ca putine sint emisiunile care nu exploateaza frica, intr-o forma sau alta.
