Arhivele lunare: martie 2009

Conserva de fericire

Conserva de fericire

Pentru cind fericirea se va fi dus, ne facem conserve. Fotografiem, notam in jurnale. Cream povesti despre realitate – care se valideaza si capata autoritate doar prin repetarea lor in fata mai multor oameni diferiti.

Si facem asta ca sa nu uitam – pentru ca uitam mult mai repede fericirea decit nefericirea. Probabil e o caracteristica a firii umane, sa uiti binele ca sa fii tentat sa-l cauti in continuare, sa te lupti si sa te zbati pentru el. Pentru ca, daca ti-ar ajunge sa stii ca, la un moment dat, ti-a fost bine; daca memoria omului ar fi atit de perfecta incit sa-ti permita sa te hranesti din amintirea fericirii trecute, nu ar exista progres. Si nu ma refer aici neaparat la cel tehnologic sau cel pe care-l invoca oamenii cind spun cuvintul progres si se uita la un telefon mobil.

Nevoia de a trai mereu si mereu senzatia aceea trecatoare, punctuala, de fericire este cea care ne motiveaza. Si daca, de curind, progresul tehnologic despre care vorbeam ne ajuta sa ne facem conserve tot mai sofisticate de fericire, asta nu inseamna ca fericirea rememorata ne va ajuta sa fim mai fericiti. Ci, in primul rind, ne va face sa devenim mai putin activi in cautarea fericirii prezente si viitoare. Adica ne va lenevi sau, socialmente vorbind, pasiviza.

Adevaratele stiri

Adevaratele stiri

Posturile TV locale au o pozitie speciala, pe piata de televiziune. Pe de o parte, exista o prejudecata fata de ele, din partea audientelor de televiziune: orice ar face, nu au stralucirea unui post central. Pe de alta parte, existenta lor are in spate motivatii si mecanisme diverse, ceea ce le poate face foarte diferite – atit din perspectiva continuturilor, cit si a pozitionarii lor pe pietele locale de televiziune.

Unele dintre ele au o motivatie de a exista politica. Altele sint “copiii” unor oameni politici sau de afaceri care au nevoie de o platforma de comunicare si de mentinere in judet a statusului lor – lucru care le permite sa-si continue afacerile si sa prospere.

Majoritatea, insa, se straduiesc sa supravietuiasca financiar. Iar asta se vede atit in grila de programe, cit si in platouri, la mesele de editare si in vestimentatia prezentatorilor si moderatorilor. Inca mai supravietuiesc, in unele judete, „prima televiziune locala” sau posturile TV create de prima firma de cablu, cele care au inceput prin a difuza anunturi.

Inca mai exista posturi teve care emit jumate sau un sfert de norma, care paraziteaza grila cite unui post national (in Brasov, atit B1TV, Prima TV, OTV, cit si TVR2 sint intrerupte citeva ore pe zi pentru programele unora dintre aceste televiziuni).

Si totusi… Desi pare o piata secundara (si de mina a doua), stirile de la televiziunile locale – si, citeodata, si talk show-urile, care au migrat de la televiziunile nationale spre cele locale – sint mai de interes decit ale posturilor centrale. Sint multe stiri sociale, multe stiri care explica legi; stiri despre modificarile aduse orasului; stiri despre utilitatile publice. Reportaje pozitive, despre oameni de bine.

Si, chiar daca uneori se simte bias-ul politic, este ok. Pentru ca telespectatorii, cu putina atentie si awareness, ar trebui sa-si dea seama care sint stirile care trebuie tratate cu precautie.