Posturile TV locale au o pozitie speciala, pe piata de televiziune. Pe de o parte, exista o prejudecata fata de ele, din partea audientelor de televiziune: orice ar face, nu au stralucirea unui post central. Pe de alta parte, existenta lor are in spate motivatii si mecanisme diverse, ceea ce le poate face foarte diferite – atit din perspectiva continuturilor, cit si a pozitionarii lor pe pietele locale de televiziune.
Unele dintre ele au o motivatie de a exista politica. Altele sint “copiii” unor oameni politici sau de afaceri care au nevoie de o platforma de comunicare si de mentinere in judet a statusului lor – lucru care le permite sa-si continue afacerile si sa prospere.
Majoritatea, insa, se straduiesc sa supravietuiasca financiar. Iar asta se vede atit in grila de programe, cit si in platouri, la mesele de editare si in vestimentatia prezentatorilor si moderatorilor. Inca mai supravietuiesc, in unele judete, „prima televiziune locala” sau posturile TV create de prima firma de cablu, cele care au inceput prin a difuza anunturi.
Inca mai exista posturi teve care emit jumate sau un sfert de norma, care paraziteaza grila cite unui post national (in Brasov, atit B1TV, Prima TV, OTV, cit si TVR2 sint intrerupte citeva ore pe zi pentru programele unora dintre aceste televiziuni).
Si totusi… Desi pare o piata secundara (si de mina a doua), stirile de la televiziunile locale – si, citeodata, si talk show-urile, care au migrat de la televiziunile nationale spre cele locale – sint mai de interes decit ale posturilor centrale. Sint multe stiri sociale, multe stiri care explica legi; stiri despre modificarile aduse orasului; stiri despre utilitatile publice. Reportaje pozitive, despre oameni de bine.
Si, chiar daca uneori se simte bias-ul politic, este ok. Pentru ca telespectatorii, cu putina atentie si awareness, ar trebui sa-si dea seama care sint stirile care trebuie tratate cu precautie.
