Viasat History nu dau doar documentare out-of-date despre evenimente out-of-century. Citeodata, au si chestii interesante despre lucruri care nu sint matusalemice si de interes egal oricind de-a lungul unui secol. Azi am vazut o bucata de juma’ de ora, din seria “Money”, de data asta, despre Google.
Ce e interesant in materialele astea cvasi-documentare pe care le vad eu la televizor este ca ele vorbesc despre control si dreptul la viata privata si intimitate in contexte care semenilor nostri (romani) le par deplasate si paranoice.
Faptul ca google.com stocheaza, alaturi de identitatea computerului nostru (IP si cookies-uri la greu), toti termenii folositi la cautare, plus ce am ales sa vedem din rezultatele cautarii;
- faptul ca tot google a creat o chestie draguta, logarea in pagina google si “personalizarea” [iti poti crea un spatiu ornamentat cu toate chestiile care-ti par tie de folos, in timp ce navighezi (iGoogle), lucru care te poate determina sa stai logat in contul tau de gmail - iar adunarea de date despre comportamentul tau pe Internet e si mai facila];
- faptul ca google ofera tot felul de gadgeturi imateriale, precum cele de editare foto (picassa e celebru pentru faptul ca arhiveaza, la inceput, toate fotografiile din computerul tau – si, chiar daca se afirma expres ca ele nu sint “folosite”, exista voci care se indoiesc sincer de acest lucru) si documente la care pot lucra mai multi oameni, ele fiind stocate undeva, in afara computerului tau.
Toate acestea par banale ca o zi insorita, vara. Insa ele presupun, din partea utilizatorului de servicii google, o renuntare la intimitatea datelor si documentelor lui personale. Este adevarat ca o viziune mai radicala asupra acestui lucru ar fi: daca n-ai nimic de ascuns, atunci nu trebuie sa te temi, dar exista intotdeauna posibilitatea transgresarii normalitatii si aparitia unor sisteme dictatoriale digital (nu state, ci institutii gestionate cibernetic) care sa foloseasca aceste date in directii nebanuite (va povesteam acum vreo luna-doua despre caruciorul de cumparaturi inteligent). Si chiar Marissa Meyer, vice-presedinta google search product, zice, undeva in interiorul emisiunii de la care am pornit: “Users have to be aware that there are records and there are implications”. Adica utilizatorii de servicii google tre’sa fie constienti ca se inregistreaza/arhiveaza comportamentul lor pe net, evident, din motive comerciale dar ca, la o adica, pot exista si consecinte ale acestui comportament. Recte, intr-o ancheta, acest comportament poate fi invocat si probat. Tot de aici am aflat de “World Privacy Forum” (noi sintem prea putin structurati, ca societate civila, ca sa producem astfel de organizatii), si tot uitindu-ma la emisiunea asta am inteles ca, in goana dupa suprematia comerciala, produsele si serviciile oferite aparent gratuit (motoare de cautare, de exemplu) presupun costuri personale destul de insemnate.
Utilizatorii obisnuiti de internet, insa, nu sint “aware”, asa cum le recomanda Marissa dear [cea care vorbeste cu "there are records", exista inregistrari, in loc sa foloseasca un timp predicativ si asumat, NOI inregistram. Ea mi-a adus aminte de frate-meu care, de cite ori isi spargea banii prin baruri, venea acasa si spunea: pai s-au cheltuit (singuri)]. Cei mai rasariti dintre utilizatorii medii, fara cunostinte avansate, au atita minte cit sa nu-si dea adresa de mail oficiala, atunci cind se apuca sa caute diverse chestii mai mult sau mai putin discutabile (pornografie infantila, retete de bombe, bordeluri ilegale, droguri usoare sau grele, etc.). Insa ei sint exact cei care ar putea fi cei mai loviti, pe termen lung, de aceste “records” ale google, pentru ca sistemul de arhivare nu presupune arme prea complicate, ci un IP (alocat unic sau, in cazul ISP-urilor precum RDS, care aloca aleatoriu, la conectare, userilor, ultimele cifre din IP, urmaribil/trasabil).
Si totusi, I love google!
