In cinematografia noastra “post-revolutionara” au existat mai multe etape. In fiecare dintre acestea, s-au facut filme “cu miza” si filme fara miza. Daca, initial, miza era insasi istoria – imediat dupa Revolutie filmele tratau, intr-un fel sau altul, “tranzitia” politica, istorica si sociala – acum mizele sint, mai degraba, de tipul Cannes sau Berlinale sau Sundance.
Zilele trecute am vazut la Pro Cinema “Legaturi bolnavicioase” (Tudor Giurgiu). Inutil sa va spun ca l-am vazut cu totul altfel decit prima oara, cind l-am vazut la cald, intr-un climat saturat de aprecieri de toate felurile si de asteptari sporite. Atunci, discrepanta dintre asteptarile mele de la acest film (il incadrasem gresit, inca dinainte de a-l vedea, in categoria “cu miza”) si experienta propriu-zisa a receptarii a fost atit de mare, incit am zis: ok, nu. Ce nu, m-am intrebat zilele trecute, dupa ce l-am revazut. Da, nu e un film cu miza. E un film nascut dificil, dintr-o carte dificila. E putin tezist. E putin incomod (subiectul…). Dar nu e un film rau. Nu e cliseu, desi seamana cu o gramada de alte filme despre coming of age, cu Lost and Delirious, cu Me Without You, cu filmele scotiene, irlandeze si frantuzesti cu si despre tineri. Si nu seamana ca instrumentar utilizat, pentru ca la capitolul asta sta chiar bine, este un film care nu pare sa copieze nici o reteta (poate voice over-ul sa fie oarecum cliseu pentru filmele-carti), ci ca senzatie sau atitudine necesara pentru receptare. |E ca si cum ar fi nevoie de o anumita disponibilitate pentru a-l privi – pe care, probabil, cei care au taxat filmul din prima ca nefiind mai-stiu-eu-cum, n-au avut-o. Si, nefiind un film cu miza, ci unul cumintel, fara agende sociologizatoare in spate, e posibil sa fi fost taxat suplimentar, de catre cei care asteapta ca iluminarea sa le vina din film. Moment in care ar trebui sa caute “Totul este iluminat” (in lumina trecutului”, ca, prin terapia de ris pe care o propune acest film, sa se lecuiasca de cautarea adevarurilor universale in filmul de fictiune.
5 Comentarii
aprilie 23, 2009 la 8:26 am
si cu “my summer of love” mai seamana nitel. cred eu. da’ de ce spui ca e “o carte dificila”?
aprilie 23, 2009 la 8:43 am
o carte greu de ecranizat, sa spunem…
desi avea elementele de baza – povestea, personajele – era dificil de transformat in film – cel putin, fara ajutorul voice over-ului.
aprilie 23, 2009 la 9:19 am
senzatia mea a fost ca filmul a marsat mai degraba pe povestea incestului decat pe cea a iubirii dintre fetele alea, TOCMAI pentru ca era mai usor de transpus pe ecran (si, probabil, cu mai mare priza la public, for some strange reason..)
aprilie 23, 2009 la 5:59 pm
Totul este iluminat este un film tare misto.
Legaturi bolnavicioase nu mi’a placut… parca au mai multa gratie si mai mult farmec filmele frantuzesti cu pusti bisexuali
In fine, intr-adevar, mi-a placut ca nu a avut absolut nici o legatura cu trecutul nostru istoric
pfiu!
aprilie 23, 2009 la 7:17 pm
pai nici mie nu mi-a placut prima oara, cind am avut o agenda in minte. acum insa imi place