In prima luna de sarcina, doctorita mi-a recomandat Elevit. Am intrat in prima farmacie si am intrebat daca are. Aveam vreo 500 de mii la mine. Avea – dar costa 690 de mii 30 de pastile. Mi-am zis, ok, mai caut – stiam ca exista diferente intre farmacii si mi se parea totusi cam mult, pentru o chestie care urma sa dureze inca 8 luni. Am intrat in urmatoarea: 620. Deja eram curioasa ce urmeaza, asa ca am mai intrat intr-una. Aproape 600. Apoi am ajuns intimplator intr-o farmacie no-name, una de-asta, obisnuita. 490. Urmatorul loc in care m-am dus a fost farmacia Doinitei Bagdasar, de la mine din oras. Are faima ca e cea mai ieftina de prin zona. Elevit, 30 de pastile, 419 mii. Am cumparat toate cutiile. Nu stiam ca asta e pretul cu care urma sa le vad si dupa aproape un an, adica acum. Nu stiam ca e vorba de modul propriu in care farmacia isi face preturile, ci ma gindeam ca o fi vreun lot de dinainte de cine-stie-ce scumpire.
Totusi, stind eu asa sa ma gindesc la realitatile farmacistilor (de fapt, farmacistelor, sint mai mult femei decit barbati in bransa asta), mi-a trecut prin cap ca e posibil ca blocajele din aprovizionarea cu medicamente sa nu se datoreze doar faptului ca statul nu-si plateste la timp datoriile, ci si lacomiei ingrozitoare a unor firme care se ocupa cu distributia de medicamente – si care fac aceasta activitate cu un simt al afacerii teribil si cu o lipsa de simt al masurii. Romanul e prost si snob, romanul care are asa, pretentii de la el insusi cum ca n-ar fi ultimul sarantoc va prefera sa se duca la Sensiblu, HelpNet, Catena, Dona (carduri, staif, pungute personalizate, senzatia ca esti o vedeta – mai putin in ochii paznicului, care te vede oricum infractor, oricine ai fi) etc. Romanul asta de care vorbesc eu se simte jenat sa intrebe inainte de a cumpara “cit costa” – iar cind i se zice pretul, tot de jena, nu va refuza sa cumpere. E o trasatura exploatata serios de comerciantii zilelor noastre.
Zilele trecute am avut nevoie de Betadina. Am intrebat intr-o gramada de locuri – farmacii, fireste – si nu am gasit decit la 130 de mililitri. Era aprox. 200 de mii sticluta (la Doinita! – va imaginati cit putea fi in celelalte parti). Am lasat-o balta, pina mi-a venit ideea sa o rog pe papusaruseasca sa-mi aduca din Bucuresti. A sapat, a cautat, a gasit (650 de mii un litru, extrem de putin fata de 200 de mii pentru 0,13 l) si mi-a adus (mii de multumiri!). Apoi am fost pina la o alta farmacie din cartier, sa iau ceai de fincen – si am mai intrebat o data. Era la tejghea tocmai patroana farmaciei, asa ca, in loc de raspunsul “nu avem” (Betadina la litru), am capatat “stati sa vedem daca e macar in catalogul furnizorilor nostri”. A adus catalogul: era. Am apucat sa vad pretul inainte sa-mi ia catalogul din fata ochilor: 420 de mii la Med(i?)plus. Si mi-a zis: Stati sa va calculez un posibil pret. Tac-pac pe mini-calculator: 605 mii. 40% adaos?! La medicamente?! WTF?!
Buna ziua.
Va anunta mama ca Elevitul costa acum 39 RON.
O zi buna.
Ovidiu
Multam de informatie!
Cind am scris, nu m-am referit doar la Elevit si la Betadina – ci voiam sa ajung la faptul ca sistemul de distributie a medicamentelor sufera din cauza relatiei defectuoase dintre farmacii si firmele de distributie a medicamentelor. Acum am inteles ca situatia s-a acutizat, mi s-a intimplat des, in mai multe orase din tara, sa cer ceva la farmacie si sa mi se spuna ca nu au si aduc doar pe comanda, dintr-un motiv de neinteles pentru mine. Iar asta se intimpla indiferent ca te duci la o farmacie care face parte dintr-un lant farmaceutic sau nu.
Revenind la Elevit: acum am trecut de perioada aia in care aveam nevoie de asa ceva – dar e bine de stiut ca s-a ieftinit. Intra multa lume pe blog cautind “pret elevit”.