Fiecare institutie publica (mai ales daca are mare legatura cu oamenii) are un telefon pentru relatiile cu publicul. Nimic deosebit, pina aici. Nici faptul ca unele institutii au cite 4-5-6 numere de telefon la care se presupune ca ti se va raspunde daca suni si cineva te va ajuta sa-ti rezolvi problema sau macar sa o exprimi in cuvinte.
Doar ca aceste numere sint, in marea lor majoritate, nefunctionale. Suna ocupat la nesfirsit. Sau sint “out of order”. Sau nu raspunde nimeni la ele. Sint inutile. Niste numere de telefon care arata exact starea relatiilor publice din institutiile romanesti (sau din serviciile de utilitati): finantare maxima, rezultate minime (finantare: salarii pentru angajatii cu functii de PR, numere de telefon alocate special, vorbarie multa pe pliante si site-uri; rezultate: probleme rezolvate prin telefon – ioc).
Singurele care au o politica diferita sint firmele de telefonie mobila. E drept ca, la Orange, poti suna cite o ora pina sa ti se raspunda, dar, totusi, ti se raspunde si, de cele mai multe ori, ti se si rezolva problema. Motivul ar fi concurenta, care nu-i paste pe cei de la Electrica (incerc de ieri sa semnalez o defectiune), distrigaz (ceva mai usor de sunat, au un numar scurt, din acela dedicat), diverse ministere si institutii, agentia pentru protectia copilului si plati in agricultura. Si asa mai departe. Dupa atita experienta in sunat degeaba in diverse locuri, am ajuns la un fel de postulat: Probabilitatea de a ti se raspunde la telefon e invers proportionala cu marimea institutiei.
