Amintiri cu Michael Jackson

Zilele trecute, presa a reluat subiectul Michael Jackson – dupa o liniste relativa de citeva zile. Era vorba de primul videoclip necunoscut pentru o piesa necunoscuta, semnate MJ. Fratele meu, care deja s-a saturat de subiect, s-a isterizat cind si-a amintit ca era vorba de vreo 200 de piese necunoscute – la gindul ca ar putea fi scoase pe banda, cite una pe saptamina, si ca n-ar mai avea liniste nici pe canalele lui de sport, unde ajunsese MJ in subsol, pe crawluri. Jay Leno (parca el…) pare fascinat de subiect – pina la urma, el e un altfel de Dan Diaconescu. Al nostru Dan Diaconescu, patriot pina-n unghii, dac-o exista expresia asta, tine inca cu dintii de subiectele nationale (si national-penibile). O lume intreaga e fascinata de subiect.

Si totusi. In zilele mortii sale, orice publicatie a facut vinzare din articole despre Michael Jackson. Preluate, compilate, inventate – orice. Nici TV Mania nu a scapat de capcana – capcana care poate omori o publicatie in vremuri tulburi. Textul lor se numea Carmen Hara, Amintiri cu Michael Jackson, supratitlu “Aura de star”, si da masura isteriei Michael Jackson. Rar am citit un text mai stupid intr-o revista gen ghid TV (desi, ma foi, unele sint cretinoide de-a dreptul, TV Mania nefacind exceptie). Cica Carmen Hara l-a intilnit cindva pe MJ si de-atunci i s-a parut ei ca megastarul e mort si in fata ei e doar o stafie, vidata energetic. Ea fiind ceva in domeniu (energii, voodoo, stuff). Ha?!

Si atunci mi-a venit ideea. Din pacate, n-am pus-o in practica, din motive chimice, dar tot v-o povestesc. M-am gindit sa scriu la o publicatie un email cu totul fantasmagoric, un material complet emo despre intilnirea mea, evident ipotetica, cu Michael Jackson, si sa-mi aleg pentru asta una din identitatile mele virtuale. Sa scriu ca voi face acest experiment si pe blog si sa astept aparitia in presa a materialului scris – si deformarile lui prin preluare. Evident, ar fi trebuit sa-mi aleg cu foarte multa atentie redactia-destinatar, pentru ca materialul sa ajunga rapid la amploare nationala sau chiar inter-. Poate chiar o agentie de presa prestigioasa (in caz ca avem asa ceva). Ce-as mai fi ris…

N-am facut-o si-mi pare rau. Acum, fiind mai putina presiune pe redactii, sint convinsa ca ar verifica o informatie care, in acele zile, ar fi trecut de porti neverificata – ba chiar, infrumusetata de emotia momentului. Dar nu e timpul trecut – oricind poate fi descoperita Elodia, iar materialele despre ea vor fi, la acel moment, aur.