Catelusi reali

Si realisti. Ii stiti, hai ca a fost plin netul de cereri si oferte de puncte pentru achizitionarea (da, am invatat un nou cuvint!) de catelusi de la real. O isterie difuza cuprinsese tara. Cadoul tau de la real, catelusul cadou, costa, in realitate, 10 milioane. Mai precis, cumparaturi in valoare de zece milioane iar – cazul in care bonurile de casa se terminau brusc in jurul unei valori precise, 40-80-120-si-mltiplu-de-40 lei. Daca nu, catelusul putea costa si mai mult (am patit-o, am facut, intr-o zi, cumparaturi de 78 de lei, deci… un punct si nu doua, cite as fi primit pentru 80 de lei).

Inutil sa va spun ca n-am intrat in isteria asta decit pentru ca am promis cuiva punctele, deci n-am catelus. Sau, mai precis, pina azi n-am avut si nici nu m-am uitat prea atenta la ei. Nu de alta, dar, la prima vedere, nu mi-au placut. Azi, insa, am primit cu imprumut unul, caruia printzisorul i-a molfait rapid eticheta de hirtie, care certifica ca e original. Si ca e… made in China. Nu e o surpriza ca e facut in China, cam totul provine din partea aceea de lume, probabil si laptopul la care scriu eu acum. Surpriza e ca am inteles de ce nu mi-au placut: din cauza ochilor. Catelusii astia au un aer iremediabil trist, parca ar spune, Ia-ma acasa! (cred ca asta a fost si sloganul), dar aerul trist vine din exploatarea unei trasaturi etnice. Toti au niste pleoape chinezesti cazute pe ochi, lucru care-i face teribil de ne-europeni. N-am nimic cu chinezii, dar eu, cind ma uit la un ciine de orice rasa, nu-l vad asa. Deci lipsa de recunoastere, culture-based, m-a facut sa nu vreau catelusi real…