In Bucuresti e soare. In Bucuresti sint prietenii si prietenele. Unii au telefoanele deschise, altii nu. Toti sint ocupati.
In Bucuresti e cultura. Si incultura. Si evenimentele. Fetele frumos imbracate. Baietii speriati de viata.
Ceainariile si noile locuri cool si hip. Magazinele ca niste buzunare fara fund si fara profunzime altogether. Buzunare aparente pe fata orasului. Insorita, nu prafuita si nici noroita.
In Bucuresti e totul, numai linistea nu.
In sfirsit, putem respira. Linistiti si fara masca. De indata ce au aparut in mass media si variantele alternative la vaccin, mass media ne-a lasat in pace. Isteria cu gripa porcina, care probabil avea rolul de a duce la cumpararea unui lot imens de vaccinuri din strainatate, la presiunea “opiniei publice”, a disparut.
Putem sa ne clatim gura si narile cu apa sarata in loc de vaccin? Putem, dar nu ne garanteaza nimeni rezultatele.
Singura garantie pe care o avem, la momentul asta, e o coincidenta: si anume ca mass media ne-a dat pauza si a incetat cu scenariile teroriste despre cum o sa murim toti de “porcina” daca nu ne vaccinam exact in perioada in care Basescu, in prostia lui, a anuntat ca nu va cumpara nici un vaccin si tot exact in perioada in care pe net au inceput sa circule variantele corecte, trimise de Directia de Sanatate Publica, referitoare la cum prolifereaza si de intinde aceasta gripa. Variante de bun simt care ar fi trebuit sa apara primele, de n-ar fi fost niste interese legate de acel vaccin.
Demistificarea gripei porcine ne-a adus linistea mult-dorita de la inceputul buletinelor de stiri de la tv.
Poate unul dintre cele mai poetice filme romanesti de dinainte de, Noiembrie, ultimul bal (dupa Locul unde nu se intimpla nimic, Sadoveanu) ma izbeste, acum, drept o paralela, pe tarimuri mioritice, la Legaturi primejdioase (Dangerous Liaisons, 1988, cel cu Glenn Close si Malkovich). Mioritica/balcanica prin noroi si scenele psy. Noiembrie, ultimul bal – o muzica la fel de psy.
Totusi, un film foarte frumos.
