Am auzit ieri la Prima, intr-una din vizitele mele anuale pe la stirile acestui canal de televiziune, o fraza care rezuma intreaga prostie a unui reporter de televiziune. Pacat ca n-am retinut cine a fost ipochimenul. Pe cind prezenta campania Liga curateniei, fraza de inceput a fost: “iubitorii de natura fac tot ce le sta in putinta pentru a o schimba”.
Dar, dincolo de aspectul rizibil al exprimarii (ratate), se afla un fond, iar acesta e tragic. Fondul problemei este CIVILIZATIA. Confundam cu totii gradul mare de civilizare al unei societati cu o constiinta crescuta asupra problemelor de mediu – si, daca pentru un reporter stupid a actiona asupra naturii pentru schimbarea ei reprezinta o dovada a dragostei fata de natura (probabil o paralela la propria lui relatie cu consoarta, care-l iubeste asa de mult cum e el, incit vrea musai sa-l schimbe), atunci, pentru societate la scara larga aceasta problema se traduce intr-o ecuatie atit de perversa, incit nici nu voi incerca sa o prezint aici. In mare, ea are la stinga (inainte de egal) toate actiunile pe care le intreprindem noi, fireste, din dragoste pentru natura – si enumar aici supra-consumul de resurse epuizabile, poluarea, celebra amprenta de co2 – iar la dreapta, constiinta noastra de persoane civilizate, spalate pina la alb imaculat de participarea noastra voluntara si probabil destul de expiatorie la actiuni cit mai publice de constientizare a celorlalti asupra situatiei planetei.
