Mă uit la un documentar despre Elia Kazan. Traducerea titlului, în ghidul TV, Elia Kazan, un outsider. Nimic deconcertant aici (n-am văzut genericul de început). Dar observ că nici măcar în TVR traducătorii de emisiuni nu sînt familiarizaţi cu profesiile şi conceptele din film şi televiziune – TVR difuzează puţine producţii care vin gata traduse şi nici nu pare să aibă contract de exclusivitate cu vreo mare firmă de traduceri de emisiuni. Multe astfel de discrepanţe mi-au scăpat, nu le-am putut nota – doar că mi-au zgîriat urechea şi au plecat mai departe, în trecut. Însă una din ele mi-a rămas: Elia Kazan vorbeşte de prima lui soţie, zice că era o “script reader”, francezii (documentarul e subtitrat în franceză, cu galben, iar deasupra, pe o bandă gri, cu alb în română) au tradus “lectrice”, iar românii… “scenaristă”. Nu există distanţă mai are, în lumea asta, decît cea dintre cel care scrie scenariile şi cel care le citeşte, pentru a le evalua. Poate doar distanţa dintre scenarist şi producător, dar pe ăştia doi nimeni nu-i poate confunda.
Să mă mai mir că, în emisiunile de pe posturile ălea folosite de oameni drept enciclopedii, pentru a le furniza cunoaştere şi atitudine, greşelile erau, într-o vreme, atît de frecvente şi delirante? N-ar trebui să mă mir, pînă la urmă, ele erau urmarea unui contract baban între o firmă, care angaja pe alune oameni care, în mare parte, n-au nicio competenţă în niciun domeniu, altul decît limba – română sau străină. Şi cîteodată nici în domeniul ăsta.
Bine că Discovery a renunţat la acel contract. Acum văd nume de oameni, ne-urmate de numele unui site, gen sdimediagroup.blabla. Iar traducerile sînt decente.
