Neo-sclavagismul

Neo-sclavagismul

De aproape doi ani, iau ”pulsul” pieței forței de muncă brașovene din povestirile apropiaților mei. Care, firește, trăiesc criza la fel ca și colegii lor, ca restul țării, ca restul lumii. După poveștile de ieri, însă, am ajuns să mă întreb cît de firesc e neo-sclavagismul la care s-a ajuns?

Cît e de normal ca Vila Bran, de exemplu, un mare complex turistic (din Bran, evident) să aibă angajați care muncesc 5 zile pe săptămînă, de la 7 dimineața la 12 noaptea? E drept, acest program îl au doar amărăștenii de pe prima treaptă, picolo li se zice, care, avînd acest statut ingrat, au un salariu mic și nu iau parte la bacșișul colectiv. Pentru cine nu știe, în domeniul HoReCa, în România, sînt cele mai mici salarii, iar singurul motiv pentru care cineva se angajează în acest domeniu e bacșișul.

Deci, cît de inuman să fii să angajezi oameni care să-ți fie sclavi – oameni cărora le rămîn 5-6 ore de somn, dacă locuiesc (majoritatea locuiesc în orășelele din jur) mai departe. Și deloc viață personală. Totul, pe un salariu din care nu te alegi cu nimic, dupa ce platesti taxiul sa te duca acasa la 12 noaptea?!

Cîteodată mă întreb dacă oamenii care se duc la Vila Bran, de exemplu, știu chestiile ăstea. Mă întreb dacă nu cumva au, așa, dorința de a boicota treaba asta. Pentru că eu – și dacă mă faceți idealistă înseamnă că degeaba latru eu aici la lună, că sînteți toți vrednici de toate relele care vi se întîmplă ca salariați – așa aș face. Eu m-aș duce la patron și i-aș spune: nene, eu ți-am dat bani buni. Și pentru banii ăștia, vreau să fiu servită cu produse bune, de către oameni mulțumiți că lucrează aici, nu de niște oameni extenuați după prima săptămînă de muncă și care se uită mai abitir la buzunarele mele, sperînd să pice ceva din ele, decît…

Pentru că, am uitat să vă spun, în minunatul domeniu HoReCa, s-au adunat cele mai dubioase și anti-umane reguli posibile. Există mai multe stiluri de servire (de exemplu, stilul de pe vapoarele de croazieră, care nu e deloc agreat prin Bran), există mai multe moduri de concepere a muncii de ospătar. A părea mereu ocupat, a nu sta deloc așezat de-a lungul a 15-16-18 ore seamănă cu poveștile lui Panait Istrati**, nu? Ei bine, nu, ăstea sînt regulile și aici, draconice, așa, ca la patron

** Va recomand Capitan Mavromati, ca e mai scurtuta, asa, pentru referinte.

Much later edit: miercuri la ora 15 am ajuns la mare. La o terasa, o angajata muncea de marti, ora 07.00 (dimineata). I rest my case here.

»

  1. Hai sa terminam cu prostiile astea socialiste (sau mai rau). Daca inspectorii de la Ministerul Muncii le-ar fi inchis afacerea cu amenzi grele de sute de milioane de lei si cu retragerea licentei de functionare (si interdictia de a mai face alta firma pe imobilul respectiv), sa vezi cum ar respecta legea care obliga sa tina oamenii 8 ore pe zi.
    Mergi in Londra sa vezi cum scrie “Acest restaurant are licenta de functionare doar pentru clientii hotelului”. Adica ceva marunt, daca cineva din afara vine sa bea o cafea esti pasibil sa pierzi licenta de functionare.
    Si crede-ma ca acolo stiu ei sa se asigure ca n-o mai primesti in veci (sau dupa termenul legal)…
    In Romania problema e neaplicarea legii. Punct.

    • perfect de acord. problema e, eu nu ma pot duce sa-i reclam, iar persoana care e direct implicata nu vrea sa o faca. niciun astfel de angajat, care accepta asa ceva, nu o sa faca treaba asta, iar atitudinea lor este cea care duce la proliferarea acestei probleme.
      o prietena de-a mea, fata cu facultate, lucreaza de mai bine de 4 luni fara salariu. o cunosti si tu, nu e genul pe care cineva sa o calce in picioare. exista insa ceva – probabil principiul cozii, care spune ca, daca ai facut un efort sau sacrificiu in vederea unui scop, iar rezultatul nu a aparut, e mai probabil sa continui sa faci acel efort sau sacrificiu in ideea ca nu se poate sa nu apara rezultatele, decit sa-ti iei adio de la recompensa pe care o asteptai initial – care/i face pe unii oameni sa persiste in eroare.
      sa-ti mai dau citeva exemple? le las pe miine.

  2. mda.
    mai e un aspect.
    pestele de la lege se impute / ma refer la legile fiscale, da…
    il angajeyi cu cel mai mic salar si-l faci sclav. ii explici ca n-ai cum sa faci altfel, ca iti ia fiscul banii. ii spui ca-i dai tu mancare si pantofi odata la trei luni. el te crede sau vrea sa te creada.
    fisc prost. legi sociale proaste.
    inspectii: lula!

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s