Peste tot pe unde ma uit, pe net, la tv, peste tot – chiar si in paginile 1 sau n ale presei de scandal pe care conationalii mei o citesc cu multa inconstienta in metrou – moarte. Moarte, batrinete, boala.
Ascult cintecele pentru copii pe youtube. Eu si juniorul. Invariabil, ca sa nu-mi stric ziua, trebuie sa inchid manual reclama din fiecare videoclip: Afla cind vei muri! Acum poti afla cind vei muri! Acum poti afla gratis data mortii tale! Fuck you all. Sau Damn you all.
Mi se pare aproape ok ca cineva sa incerce sa speculeze tendinta mea de a consuma, dar mi se pare de-a dreptul pervers, bolnav, whatever, sa se ajunga sa se speculeze asa de pe fata frica oamenilor de moarte, de viitor. Bineinteles, ca un bonus, poti afla gratis toate astea (de fapt, nu, te costa un SMS suprataxat, gen 1-2-3 euro, dar reclama e sufletul comertului, cine sa reclame ca o reclama e mincinoasa? Si unde sa reclami asa ceva?!).
Facebook-ul e, si el, unul din marii colportori de rahaturi din astea. Azi am apasat pe o chestie gen: afla cum vei arata la batrinete. Sloganul de pe site-ul cu acelasi principiu (SMS suprataxat) era cam in aceeasi nota: Devino batrin! Raspunsul meu, mental: Hai sictir!
hei, de mult nu te-am mai ‘vazut’ in blogosfera. welcome back. sper ca si tu si bebe sunteti bine
Eu chiar voiam să ştiu cum aş arăta la bătrâneţe, dar era o chestie cretină. Nici nu mi-a “satisfăcut” curiozitatea, şi în plus a trimis spam-uri cretine în toată lista.
Mii de scuze!
Şi totuşi, cred că exagerezi f. tare cu chestia asta cu boala, bătrâneţea, moartea. Mie mi se pare că nu-mi dau seama la ce te referi, fiindcă faci o generalizare f. tare. Dimpotrivă, în cultura în care trăim, există o obsesie pentru tinereţe.
În schimb, exista o obsesie a degenerescenţei la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX. Mă refer la poezia lui Baudelaire şi cei care au urmat după el în poezia franceză, dar şi la expresionişti, în spaţiul german – obsesie pură pt. moarte găseşti la Trakl, de ex. -; în filosofie îl ai pe Spengler. La noi e Nae Ionescu, personajul acela ieftin care învârtea pe degete minţile ţărănucilor de studenţi români care miroseau pt. prima dată filosofia; poate ştii faza aia în care NI a deschis, în timpul cursului, fereastra – presupun că o ditamai fereastră din aia de amfiteatru de secol XIX, lăsând să se audă zgomotele – şi poate mirosul – străzii, spunând că “asta e viaţa, nu ce citiţi voi prin cărţi”. Cultura, vezi Doamne, însemna degenerescenţă, îndepărtare de “instinct”. Bla bla-uri obosite, încă de pe atunci.
Cred că o parte din acele obsesii erau nutrite de descoperirea lui Darwin. Toţi se proiectau imaginar într-o evoluţie a naţiei, ca un fel de organism supratemporal şi supraindividual, cu o evoluţie anume, care era de aşteptat ca la un moment dat să se îndrepte către moarte. Sau o evoluţie a rasei. Ca de obicei, o descoperire în ştiinţă sau filosofie hrăneşte imaginarul oamenilor, pt. multă vreme.
Poate că ai o sensibilitate inactuală, dragă GD
un blog excelent ! blogul meu: http://www.stiripolitice.net ! multumesc
mda
mda.