Azi, mă dădeam cu graţie pe Bejewelled Blitz, my passtime pe FB, cînd am văzut pentru a nu ştiu cîta oară reclama aia sponsorizată cu Roşia Montană, viitorul luminos al României. Ştiam că o închisesem data trecută, iar cînd FB m-a întrebat cum de îndrăznesc (au un formular drăguţ pentru a afla nu doar ce facem, ci şi de ce), am răspuns, misleading.
Totuşi, azi, pe lîngă că m-a enervat că a apărut din nou, alături de reclame contextualizate la sutiene şi rochii (jur că nimic din contentul meu nu priveşte chestiunile futile care au de-a face cu hainele sau sînii), avea şi un adagio mişto: cîţiva dintre prietenii mei anti-RMGC (care au idei destul de sîngeroase cînd aud RMGC), cică, “like” Roşia Montană. Hai, măi, chiar aşa?!
Nu, nu chiar aşa. E o manevră pe care am păţit-o şi eu o dată, în legătură cu o reclamă de care nu mai scăpam. Dacă apucam să apăs pe poza (micuţul pătrat reclamă), fără să permit accesul la datele mele, fără să apăs pe vreun buton de like, apărea automat că eu “like” treaba aia. După ce s-a întâmplat, am evaluat ce daune de imagine-mi produce treaba aia în faţa prietenilor şi am hotărît că n-are rost să mă apuc să mă războiesc cu nimeni pentru aşa un… fleac.
Dar dacă mi s-ar fi întîmplat în legătură cu RMGC, cred că aş fi mers pînă în pînzele albe cu încercările de disociere de acel like ruşinos. Nu de alta, dar n-aş vrea ca vreunul dintre prietenii mei să creadă despre mine ce am crezut eu astăzi despre sănătatea mentală a lui LD.
Si eu tot asa am patit si am cautat pe google sa vad daca a mai patit cineva.
Dar cred ca facebook nu are asa politici personalizate ca si eu tot reclame la rochii si la lenjerie intima primesc de am ajuns sa incep sa ma gandesc poate trec si eu de la pantaloni si la colanti la rochii cat mai e vara.