Discovery are o nouă găselniţă: Escrocherii adevărate. Un serial care, prin comentariile voice over, la fel de discrete şi subtile ca un o reclamă românească de la o televiziune locală – comentarii panicarde, repetate şi cam lipsite de imaginaţie, seamănă mai degrabă cu Trădaţi în dragoste a lui Ernest, decât cu emisiunile pentru care era celebru cândva. Măcar pentru frazarea plină de “never” şi “always”, adverbe de care nu uzezi decât în argumentările de proastă calitate.
Şi asta n-ar fi tot. Dar escrocheriile sînt atît de trase de păr, încît cu siguranţă că nu sînt treburi care se întîmplă mereu. Mai degrabă o chestie din aia, escrocheria la care nimeni nu s-ar fi gîndit, care s-a întîmplat o dată şi a ajuns subiect de ştiri – după care, prin transformarea ei în subiect de emisiune TV, e posibil să facă mulţi adepţi şi mulţi pui. Etica unui astfel de demers e la fel de chestionabilă ca etica deja chestionată a supra-mediatizării sinuciderilor de adolescenţi din ultimele luni. Nu vă ascund că, în cele cîteva minute sau ore cît au durat toate scam-urile, mintea mi-a lucrat febril la găsirea de noi şi noi căi şi motivaţii şi poveşti pentru escrocheriile prezentate. Da, era de vină şi croşetatul permanent al minţii mele (da, scenarii…).
Şi mi-am amintit, brusc, în timp ce vocea over spunea a nu ştiu cîta oară că nu există coincidenţe ci doar escrocherii, că eu am întîlnit multe coincidenţe – sau m-am întîlnit cu multe. Vocea insistă că o tipă al cărei frate sau iubit, coincidenţă!, locuieşte chiar în oraş cu tine, musai are un plan, cum ar fi să te roage să îi duci un ursuleţ plin cu cocaină cuiva de acasă. Nu ştiu dacă ţine de inocenţa unei epoci (inocenţa pierdută, ar fi trebuit să spun), dar cîndva chiar am cunoscut, fiind la mare, o tipă care era din Nurnberg, din acelaşi oraş cu iubitul meu de atunci – şi chiar am rugat-o să-i ducă un plic plin cu nisip, cu o scrisoare şi cu o frumoasă piatră plată. Iar ea chiar i l-a dus şi chiar totul a fost ok. Şi nu cred că un program ca Escrocherii adevărate mă poate face să cred că toate coincidenţele sînt altceva decît coincidenţe. Unele fericite, altele, nu.
