Aşa de simplu e: te urci în autobuz. Jocul imbrăţişărilor şi al atingerilor furtive poate să înceapă. În 336, spaţiul intim este redus teribil, între unele staţii, iar oamenii ajung să se imbrăţişeze fără voia lor. Totuşi, unii ajung acolo după un puzzle de manevre, un joc periculos şi duios, naiv şi periculos, tainic şi naiv. Furat.
Şi eu, tot aşa. Dar întotdeauna cu faţa. Îmbrăţişările cu spatele prins în căuşul unui corp de bărbat care se îndeasă în tine de parcă ar vrea să ţi-o bage acolo, pe loc, nu mă interesează. Fug de atingerile pe care nu le provoc eu. Dar cît de otrăvitoare sînt celelalte…
Te aşezi într-un loc. Ştii unde se va aşeza bărbatul pe care l-ai ochit încă din staţie, cînd el era jos. După mişcările masive de oameni, din autobuzul care se reaşează după fiecare staţie, vine lîngă tine. Nu te duci tu lîngă el pentru că, inevitabil, va veni el. E atras invariabil de locul gol pe care l-ai păzit pînă atunci – oarecum pentru el. Şi vine. Muşcă momeala. Din bună-cuviinţă, nu-ţi întoarce spatele. E curtenitor – iţi lasă şi loc să respiri şi îşi poziţionează mîinile de aşa natură încît să nu-l suspectezi că… mă rog. Apoi vine următoarea staţie. Tu ai o privire pierdută rău, tulbure, plină de echivoc; ar fi de-ajuns să te privească cineva şi ar înţelege. Dar nu; oamenii urcă buluc şi vă împing şi mai tare unul în celălalt. Cu atît mai bine. Nu mai ai de ce să te ţii, iar bara e în spatele lui. Sau uşa, sau un mîner de scaun. Iţi treci o mînă pe dupa mijlocul lui, să te ţii, fireşte. Îl atingi deja cu sînii, el încearcă să-ţi arate că nu e vina lui. Între voi se creează o comunicare a corpurilor, vă simţiţi goi, înainte de marele act de cunoaştere care e dragostea. El se prinde ca din întîmplare de bara din spatele tău, tu îi respiri pe piept, cu faţa strivită de cămaşa lui, priveşti ruşinată în jos, îi vezi sandalele cu şosete, o mare duioşie te face să te strîngi la pieptul lui, la un hop de pe şosea, îţi e apropiat, îi simţi mirosul bărbii, deja mîinile vi se ating – e drept, mai degrabă antebratele, îi mîngîi uşor părul de pe braţe. Vă îmbrăţişaţi cu disperare, prin pantaloni îi simţi sexul zvîcnind, ştiţi că inevitabilul vă va despărţi la prima – sau, poate, la urmatoarea…
Fără un cuvînt, v-aţi iubit, iar ceilalţi, înghesuiţi, s-au înjurat şi au oftat, s-au urît şi au urît, s-au înveninat cît a durat actul vostru tăcut de dragoste.
Pune-l pe vizibil.