Numerati

Mă gîndesc de mult timp să vă povestesc nişte chestii interesante şi oarecum de groază pe care le-am înţeles eu dintr-o carte pe care am primit-o relativ recent – Numerati, scoasă la editura Publica. Am scris de vreo 10 ori bucăţi din ce voiam să vă spun, nu mi-a plăcut, aşa că vă poftesc să o citiţi voi, că mestecată de mine ar fi cam indigestă şi poate cam împrăştiată.

Pe scurt, e vorba de posibilităţile infinite de agregare a datelor şi urmelor pe care le lăsăm după fiecare sesiune de Internet. Despre acel mult-temut control pe care noile media ar putea să-l atragă după sine. Despre nişte oameni fantastici care sînt în stare să-ţi facă profilul, cu o eroare foarte mică, doar prin corelarea unor date banale.

Şi mi-ar plăcea ca, după ce veţi fi citit cartea, să vă faceţi profilul de utilizator de net şi să vă comparaţi imaginea rezultată cu cea auto-percepută. Aş vrea tare mult să văd un astfel de profil. Sau mai multe.

T sau M?

Unul dintre primele jocuri lingvistice ale lui Ştefan-Alexandru a fost schimbarea literelor din interiorul cuvintelor, cu altele. (Celălalt a fost crearea unui cuvînt nou din două jumătăţi, lipite de aşa natură încît rămînea începutul din unul şi sfîrşitul, din celălalt.) Am remarcat chiar de a început că nu o face, totuşi, cu toate cuvintele – şi nici nu înlocuieşte orice literă, ci predominant litera M. Cu litera T. Probabil psihanalizabil, avînd în vedere lipsa de T din viaţa lui şi existenţa de prea mult M.

There’s something about Mari(lyn)

…ceva inefabil, un tip de şarm, de atracţie pe care o exercită şi dacă stai cu spatele, ai trei ani şi te joci cu trenuleţele, n-ai mai auzit niciodată de ea,

de te întorci cînd începe să cînte “I wanna be loved by you”, spre televizor şi o priveşti fascinat. Apoi trenuleţele devin, din nou, foarte importante, dar la versul trei Marilyn te trage înapoi, cu un fir invizibil, şi te uiţi din nou pînă la capăt.