…ceva inefabil, un tip de şarm, de atracţie pe care o exercită şi dacă stai cu spatele, ai trei ani şi te joci cu trenuleţele, n-ai mai auzit niciodată de ea,
de te întorci cînd începe să cînte “I wanna be loved by you”, spre televizor şi o priveşti fascinat. Apoi trenuleţele devin, din nou, foarte importante, dar la versul trei Marilyn te trage înapoi, cu un fir invizibil, şi te uiţi din nou pînă la capăt.
O confirmare.