…au stat pe pervazul geamului nostru aproape o saptamina. Nu s-au topit, desi in citeva zile a fost soare. S-au subtiat usor, iar noaptea s-au intarit. Asta noapte au fost -11 grade. Am privit prin perdea ninsoarea haotica, viscolita, luminata portocaliu din departare. Sint multi, anii de cind n-a mai nins zilnic, timp de o saptamina, o ninsoare moderata, numai buna sa refaca pirtia de pe dealul de linga blocul nostru: seara zapada pare arata de o gasca de mistreti flaminzi, iar dimineata e iar raiul copiilor neinregimentati in sistemul de invatamint.
Si e o viata de cind n-am mai mers la sanius zilnic, asa cum fac acum. Si urc pe pirtie de zeci de ori, cobor in fuga, sa preintimpin izbirea saniei de stilpul de iluminat public, apoi ma dau si eu cu sania, cum n-aveam curaj in copilarie – era prea abrupt dealul, atunci…
Si toate astea, in mijlocul revolutiei, cind lumea se uita la televizor si combatea, ba pe FB, ba in strada.
Carte foarte misto, am ratat de multe ori momentul in care trebuia sa cobor din metrou din cauza ei, deci ma prinde ingrozitor.