Aici e locul unde se revarsa toate. Si tot.
E un fel de mare calduta in care eu imi depun icrele. Or sa iasa oare pui?
Spune-mi tu asta, cititorule cititoareo. Ca eu sint orbita de preaplin si nu mai vad bine.
-
Comentarii recente
mihnea chirila on Pauza de sanatate Foreverliving blog … on Schizoidia salveaza ecolo… gadjodillo on Pauza de sanatate danut10 on Pauza de sanatate -
-
My blog is worth $14,678.04.
How much is your blog worth?
-
30 Comentarii
iulie 8, 2007 la 9:27 pm
DISCLAIMER:
Desi cunosc regulile limbii romane, prefer sa scriu dupa vechea grafie, cea cu i din i si cu sint. Asta ca sa nu existe discutii.
octombrie 1, 2007 la 5:38 pm
mai degraba e un soi de risipire a firmiturilor de turta dulce asa cum Hanzel si Gretel lasau urma spre casa. Nu stiu daca e mare ta cladutza, cat ar fi drumul tau sprea acasa, acel acasa pe care il percepi in mod unic, tu calatorule!
noiembrie 7, 2007 la 9:23 pm
sa te vad in locul mimozei de anca bonto realizand emisiuni in care trebuie sa stai teapana-n fatza camerei o ora, controlandu-ti grimasele, avand grija la dictie si luptand cu inevitabilul trac, si-apoi mai vorbim.
e usor sa carai, cand nu te expui.
nasoalo.
noiembrie 16, 2007 la 4:38 pm
cineva zicea ca exista icre de scafandru.
noiembrie 16, 2007 la 10:05 pm
eXista. Sint niste falsuri, fara indoiala. Nu le intinde pe piine, s-ar putea sa ramii fara dinti. Si ar fi pacat.
Nu-i crede, orice ti-ar spune. Sint falsuuuuri:D
ianuarie 22, 2008 la 9:24 pm
Ceva mi se pare mie suspect (“dubito ergo cogito”) cu blogurile astea…Urla lumea a singuratate, vom fi fugind pana la sfarsitul secolului prin cotloane tacute, zbribulind ganduri singuratice, pentru suflete nevazute, cu interfete super inteligente in maini, ceva se intrezareste dincolo de solilocviile inceputului de secol XXI, pustii si solitari intr-o lume de roboti, ne vom pierde dreptul la cuvant, zavorat, inca de pe acum in inimi racite de atata tehnologie…
Blogurile deci, vor fi sfarsitul, precum a fost la inceput cuvantul…
“Si la sfarsit a fost Tacerea. Si tacerea era la oameni, caci Dumnezeu incetase a mai vorbi…”
ianuarie 23, 2008 la 10:38 am
poate tacerea lui dumnezeu ne face sa vrem sa vorbim cu totii.
poate ne e teama de vidul asta fantastic in care traim si incercam sa il umplem.
poate cauza si efectul si-au schimbat polii
februarie 29, 2008 la 6:28 am
februarie 29, 2008 la 12:08 pm
was this your way of making traffic for your blog?
martie 12, 2008 la 8:33 am
imi fac licenta despre blog-uri. probabil in argument o sa citez depunerea ta de icre, ca pe un manifest al blog-ului, cea de pe urma doctrina…
)
roxana, “la as-ta nu ma-m ga-n-d-it”.
martie 12, 2008 la 12:04 pm
sa inteleg ca era scris la misto:-P? [vorbesc de ma-m:)]
Succes cu lucrarea! Esti la socio sau la jurnalism?
martie 13, 2008 la 8:13 am
fireste! de unde atata nas sa fac un misto gingas de “du-te vi-no” si sa dau cu “ma-m-ul” in fasole?!
in alta dezordine de idei, sunt la jurnalism. timisoara.
martie 21, 2008 la 10:23 pm
Plictisitor ca toti intelectualoizii.
Ce înseamna gadjodillo?
martie 21, 2008 la 10:32 pm
1: si tu, stupid ca toti humanoizii
2: daca te intereseaza, ai sa afli. ca tot te dai mare luptator impotriva tiganizarii
banuiesc ca tu esti razvan-comentatorul de aici:
http://fericire.wordpress.com/2008/03/19/sa-moara-dusmanii-mei/#comments
desi e posibil sa ma insel…
mai 18, 2008 la 1:14 pm
“icre” ma duce cu gandul la trupesc ,biologic,grosier,de jos ,care se taraste,dorinta vinovata; pui o sa iasa cu siguranta ,dar s-ar putea sa te manance de vie(viu)
mai 18, 2008 la 1:42 pm
de vie… m-am gindit si eu la asta. dar din icre ies pestii, care sint cumva sus, vii, mobili, usori. chiar draguti. eu sint peste de apa sarata. de mare, nu de ocean.
mai 18, 2008 la 1:55 pm
da
….sunt foarte draguti …desi uneori te mananca cu tot cu barca . pe de alta parte ei (nu aia care te rontaie 
)sunt simbolul crestinismului ,de ce oare?
mai 28, 2008 la 11:38 am
articolul e preluat , am si specificat asta impreuna cu doua linkuri catre blogul de unde l-am luat, dar care sunt acele “atat de multe greseli flagrante” ?
mai 28, 2008 la 5:03 pm
Nu am cum sa-ti arat daca nu-ti lasi link spre blog… Nu am adresa exacta.
mai 29, 2008 la 7:45 am
miyagirzv.wordpress.com
decembrie 5, 2008 la 1:52 pm
“E un fel de mare calduta in care eu imi depun icrele” scuzata-mi fie indrazneala dar metagora e socanta….incerci sa fii ironic?…sau doar poetic?
decembrie 5, 2008 la 2:26 pm
nu, e doar o declaratie de intentie… acordata, insa, la feminin. ce ti se pare ironic in toata treaba?
decembrie 8, 2008 la 4:00 pm
incredibil film… face parte din colectia hiperredusa personala!
decembrie 8, 2008 la 8:16 pm
care film??????????
decembrie 14, 2008 la 8:16 pm
filmul Gadjo Dilo, nu l-ai vazut…? cum altfel ti-ai porecla?
decembrie 14, 2008 la 8:32 pm
l-am vazut, dar n-aveam de unde sa stiu la ce te referi…
decembrie 14, 2008 la 9:50 pm
scuze de expresia de mai sus, sunt plin de must
… dar de unde porecla ta daca nu de la film?
decembrie 15, 2008 la 7:52 am
De acolo, fireste… Dar tocmai ce vorbisem cu altcineva, pe alt post (cel cu basmul si sentimentul romanesc al fiintei) despre De-as fi Harap Alb. Si bineinteles ca nu am mai stiut la ce te referi. Erau posibilitati reale sa te referi la ORICE film.
Oricum, da, si pentru mine e un film important – si o poveste importanta, a hoinarului nelinistit care cauta ceva care nu mai exista. Much like myself.
mai 27, 2009 la 4:03 pm
Salut,
Cum pot sa iti trimit un e-mail? Thanx!
mai 27, 2009 la 5:03 pm
gajadilla@yahoo.com